lumea. Cu toţii vrem să facem mai mulţi bani, să petre-cem mai mult timp cu familiile noastre, să fim în formă
şi îngrijiţi şi să dobândim independenţa financiară.
„Nu numai că noi vrem cu toţii aceleaşi lucruri, dar ştim cu toţii ce trebuie să facem pentru a le dobândi. Şi cu toţii intenţionăm să facem toate astea, cândva. Dar înainte de a începe, noi decidem că trebuie să ne luăm o scurtă vacanţă într-un loc minunat, fantastic, pe nume
„Insula Într-o Bună Zi”.
Spunem că „Într-o bună zi voi citi acea carte. Într-o bună zi voi începe acel program de exerciţii. Într-o bună
zi îmi voi îmbunătăţi competenţele şi voi câştiga mai mulţi bani. Într-o bună zi îmi voi ţine finanţele sub control şi voi scăpa de datorii. Într-o bună zi voi face toate acele lucruri pe care ştiu că trebuie să le fac pentru a-mi atinge toate ţelurile. Într-o bună zi.”
Probabil că 80 la sută din populaţie trăieşte pe insula Într-o Bună Zi în cea mai mare parte a timpului. Ei se gândesc, visează şi îşi creează scenarii legate de toate lucrurile pe care le vor face „într-o bună zi”.
Şi de cine sunt ei înconjuraţi pe insula Într-o Bună
Zi? De alţi oameni de pe insula Într-o Bună Zi! Şi care este subiectul principal de discuţie pe insula Într-o Bună
Zi? Scuzele! Ei pierd vremea şi fac schimb de scuze pentru care se află pe insulă.
„De ce eşti aici?” se întreabă unul pe altul.
Nu în mod surprinzător, toate scuzele lor sunt în mare parte aceleaşi: „Nu am avut o copilărie fericită”,
„Nu am primit o educaţie bună”, „N-am niciun ban”, „Şeful meu este foarte critic”, „Căsnicia mea nu e bună de
NU scuzelor! 11
nimic”, „Nimeni nu mă apreciază” sau „Economia e îngrozitoare”.
Ei au căpătat boala „scuzitei”, care este invariabil fatală succesului. Au cu toţii intenţii bune, dar, aşa cum ştie toată lumea, „drumul spre iad este pavat cu intenţii bune.”
Prima regulă a succesului este simplă: votează-te afară de pe insulă!*
Gata cu scuzele! Fă-o sau nu – dar nu inventa scuze.
Încetează să-ţi mai foloseşti creierul incredibil ca să năs-coceşti raţionamente şi justificări elaborate pentru lipsa ta de măsuri. Fă ceva. Fă orice. Începe! Repetă-ţi: „dacă e să fie, depinde de mine!”
Învinşii inventează scuze; învingătorii fac progrese.
Acum, cum îţi poţi da tu seama dacă scuza ta preferată
este validă sau nu? E simplu. Uită-te în jur şi întreabă-te:
„Mai este cineva cu aceeaşi scuză ca a mea, care are succes oricum?”
Când pui această întrebare, dacă eşti sincer, va trebui să recunoşti că există mii şi chiar milioane de oameni care au dus-o mult mai rău decât tine şi care au ajuns să facă lucruri minunate cu vieţile lor. Iar ceea ce au făcut mii sau milioane de oameni poţi face şi tu – dacă
încerci.
S-a spus că dacă oamenii ar investi la fel de multă
energie în a-şi atinge ţelurile pe cât irosesc inventând
* Referire la emisiunea TV americană Survivor (Supravieţuitorul) în care mai mulţi concurenţi sunt abandonaţi pe o insulă pustie, concu-rând pentru premiul final de un milion de dolari. Concursul foloseşte şi o eliminare progresivă, în fiecare episod concurenţii votând excluderea de pe insulă a unuia dintre ei (n. red.)
12 Brian Tracy
scuze pentru eşec, ei s-ar surprinde efectiv pe ei înşişi.
Dar, mai întâi, trebuie să te votezi afară de pe insulă.
Începuturi modeste
Foarte puţini oameni încep cu multe avantaje. Personal, eu nu am absolvit liceul. Am avut slujbe de muncă necalificată câţiva ani. Am avut o educaţie limitată, competenţe limitate şi un viitor limitat. Şi apoi am început să-mi pun acea întrebare: „De ce au unii oameni mai mult succes decât alţii?” Această întrebare mi-a schimbat viaţa.
Pe parcursul anilor, am citit mii de cărţi şi articole legate de subiectul succesului şi al realizărilor. Se pare că despre motivele din spatele acestor realizări s-a discutat şi s-a scris de mai bine de 2 000 de ani, în orice mod imaginabil.
O calitate asupra căreia majoritatea filosofilor, pre-dicatorilor şi experţilor sunt de acord este importanţa autodisciplinei. Disciplina este ceea ce-ţi trebuie ca să
rezişti în faţa ispitei scuzelor.
Autodisciplina este cea care îţi îngăduie să „te votezi afară de pe insulă”. Este cheia unei vieţi măreţe, iar fără ea, nu este posibil niciun succes durabil.
Dezvoltarea autodisciplinei mi-a schimbat viaţa şi o va schimba şi pe a ta. Pretinzând încontinuu mai mult de la mine însumi, am ajuns să am succes în vânzări şi apoi în management. Mi-am continuat şcolarizarea şi am absolvit un Master în Administrarea Afacerilor (MBA) după vârsta de 30 de ani, ceea ce a necesitat mii de ore de studiu stăruitor. Am importat automobile Suzuki în
NU scuzelor! 13
Canada înaintea oricui altcuiva, am înfiinţat şaizeci şi cinci de reprezentanţe auto şi am vândut automobile în valoare de 25 de milioane de dolari, iar asta după ce-am început fără să cunosc industria. Ceea ce am avut eu, în schimb, au fost disciplina şi determinarea de a învăţa ce trebuia să ştiu şi apoi de a aplica ceea ce trebuia să fac.
