Este oare această atitudine constând în a situa viziunea noastră într-o perspectivă universală diferită de legea universală despre care vorbeşte Kant, care spune de exemplu:
„acţionează astfel încât legea care te conduce să poată deveni o lege universală a naturii"? Aş înclina să consider că până
la urmă nu e ceva foarte diferit. În formula lui Kant, ne situăm tocmai în perspectiva universală a naturii, trecem deci de la eul care nu-si vede decât interesul la eul care se deschide spre ceilalţi �ameni şi spre univers. O astfel de maximă nu fixează un comportament precis, ci ne invită
să acţionăm astfel încât să luăm în considerare toate consecinţele acţiunii noastre pentru tot ce nu suntem noi înşine.
Este o lege pe care ne-o dăm nouă înşine.
206 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
Pentru dumneavoastră contează mai ales efortul depăşirii de sine; asta nu însemna că există o lume de valori transcendentă, absolută, mereu stabilită, care conduce fiecare acţiune?
Suntem în prezenţa unei probleme imense şi foarte complexe, pe care poate n-ar fi potrivit s-o tratăm în câteva cuvinte. Totuşi voi încerca. În primul rând, aş spune că, desi
' se admite o ordine transcendentă si absolută de valori,
'
asta nu înseamnă că ea conduce fiecare acţiune. Căci, de cele mai multe ori în viaţă, când e vorba de a alege o acţiune, nu trebuie să optăm în mod necesar pentru sau împotriva unei valori, ci trebuie să inventăm soluţia adesea foarte dificilă a unui conflict de valori. Exemplul tipic este dezbaterea dintre Benjamin Constant şi Kant: se poate minţi din omenie? Nu trebuie să aplicăm în fiecare acţiune o regulă
fixată o dată pentru totdeauna, ci trebuie să luăm o decizie personală, în funcţie de valoarea care ni se pare cea mai importantă în cazul prezent.
Rămâne problema existenţei unei lumi de valori transcendente, absolute, o lume neschimbătoare. Se pun două întrebări: pe de o parte, cu privire la existenţa unei lumi de valori şi, pe de alta, cu privire la permanenţa ei. N-aş dori să mă
las antrenat într-o disertaţie metafizică, abstractă şi teoretică, pe subiectul filozofiei valorilor. În ce mă priveşte, nu e vorba despre lumea valorilor, ci despre o Valoare transcendentă, care vizează voinţa bună a omului. Această valoare absolută
o are în vedere Socrate când, rară să ia în considerare interesul său personal, refuză să evadeze din închisoare şi alege să se supună legilor cetăţii. În principiu, nimic nu-l obligă
să ţină seama de aceste legi ale cetăţii. Dar se obligă el însuşi, situându-se într-o perspectivă care depăşeşte interesul său personal. Nu e vorba nici de supunerea orbească în faţa
DE LA SOCRATE LA FOUCAULT. O LUNGĂ TRADIŢIE 207
legilor, ci dimpotrivă, de a arăta că ne putem impune nouă
înşine în mod liber obligaţia de a ne supune legilor. Rămân în continuare la Kant: moralitatea se creează ea însăşi în saltul neaşteptat şi într-un anumit fel eroic, care ne face să
trecem de la o perspectivă limitată la o perspectivă universală:
„Acţionează în aşa fel, încât maxima acţiunilor tale să poată
fi impusă ca lege universală." Valoarea absolută se situează
la nivelul unei înălţări a eului, a eului care devine astfel capabil să se pună în locul celorlalţi, să-şi purifice intenţia, adică să acţioneze într-un mod dezinteresat, din iubire sau din datorie.
Această Valoare absolută şi transcendentă se manifestă
în valorile multiple pe care omul le formulează încet-încet de-a lungul epocilor, dar care sunt implicit conţinute în adeziunea la această Valoare absolută. Nu s-a descoperit decât foarte lent că sclavia era o crimă împotriva respectului persoanei umane, şi mă întreb de altfel dacă, în zilele noastre, am devenit cu adevărat conştienţi de acest fapt, când ne uităm la exploatarea omului de către om, tolerată în civilizaţiile noastre conformiste. Dar chiar şi înainte să fie pe deplin descoperit, respectul faţă de persoana umană nu era mai puţin „valabil", era o valoare de care eram conştienţi încă în mod imperfect, dar care era totuşi luată în considerare de anumiţi filozofi, precum Seneca, în scrierile căruia găsim de exemplu că omul este un lucru sacru pentru om.
