32 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
experienţe mistice, pentru că, la urma urmei, se consideracă era vorba de fenomene cu totul excepţionale. Ceea ceconta era să-ţi faci datoria. Se considera că experienţa mistică
creştină era o graţie divină, şi, cum nu putea fi atinsă doarprin puterile omului, se credea că Dumnezeu îşi asumaacordarea acestei graţii după bunul lui plac.
Oricum, eu n-am trăit niciodată o experienţă mistică însens creştin, fapt deloc uluitor, dar aveam o credinţă foartesentimentală. În timpul Săptămânii mari, participam foarteintens la suferinţele lui Cristos, într-atât încât atunci cândvenea Sâmbăta mare sau duminica Pastelui,
'
aveam senzatia
'
unei adevărate eliberări. În timpul nopţii dintre Joia şi Vinereamare, stăteam treji toată noaptea, cu schimbul, şi încercamsă iau parte la agonia lui Cristos. Citisem în Pascal că Isus vaagoniza până la sfârşitul lumii şi că e bine să nu dormi atunci.
Cu ce aţi rămas din formaţia dumneavoastră teologică?
Studiile de teologie, pe care le începusem atunci, conţineauo parte consacrată exegezei biblice. Profesorul nostru deexegeză era prudenţa întruchipată. Cu toate acestea, înexegeza textului inspirat al Noului Testament, dar şi în ceaa Vechiului Testament, întrevedeam un pronunţat caracteruman. Atunci am citit admirabila lucrare a lui Jean Guitton,Portrait de Monsieur Pouget, consacrată vieţii şi ideilor unuilazarist 1 orb care pare să fi avut o personalitate extraordinară.
Superiorii i-au interzis să-şi ţină cursurile de exegeză pentrucă folosea o metodă critică şi istorică, să-i zicem ştiinţifică,pentru a studia cărţile Bibliei. Spunea că trebuie să ţinemI. Lazarişti este denumirea sub care sunt menţionaţi frecvent membrii Congregaţiei Misiunii, un ordin catolic de viaţă apostolică fondat în Franţa, în secolul al XVII-iea, de Sf. Vincenţiu de Paul (n. tr.).
ÎNTRE SUTANELE BISERICII 33
cont în acest studiu de mentalităţile colective care i-au influenţat pe autorii cărţilor sacre. Pentru mine asta a reprezentat o primă etapă de formare în travaliul de interpretarea textelor, căruia i-am consacrat o mare parte din viaţă.
Superiorul de la Facultate a decis că din cauza vârsteimele tinere trebuie să-mi întrerup studiile teologice în anulşcolar 1941-1942 (riscam să fiu hirotonit la douăzeci şi unude ani) şi timp de un an să fiu supraveghetor la Seminar.
În acelaşi timp, trebuia să-mi încep lucrul la licenţa înfilozofie (rară să pot, de altfel, merge la Paris ca să asist lacursuri). Supraveghind ziua studiile „celor mari", iar noapteadormitorul „celor mici", am obţinut în acel an, în iunie şiiulie 1942, diploma de Studii literare clasice (pentru caream fost obligat să citesc toate romanele lui Balzac, romaneleMesei rotunde şi lucrările lui Chenier) şi diploma de Istorieşi Filozofie (disertaţia fusese despre cogito la Descartes şila Kant, şi despre versiunea latină comentată a unui textdin Seneca). Am revenit la Facultate în octombrie 1942 şimi-am petrecut acolo anul şcolar 1942-1943. Dar în acel ana fost decretat Serviciul de Muncă Obligatorie şi, după unexamen medical, am fost repartizat să prestez o muncă înGermania. Trebuia să merg acolo în iulie 1943. Eram maimulţi în situaţia aceasta şi, ca să nu fim luaţi de proşti,Superiorul a trebuit să ne ţină în mare grabă şi într-o singură
şedinţă cursurile de iniţiere în realităţile vieţii sexuale careîn mod normal le erau rezervate diaconilor (erau numite
,,diaconalele"). Această lume, care îmi fusese complet necunoscută, mi s-a dezvăluit în seara respectivă, şi trebuie să
mărturisesc că am fost absolut năucit de cele aflate.
Unul dintre fraţii mei mai mari, care era profesor laFacultatea de Teologie de la Versailles, cunoştea o filieră carefacilita îndeplinirea Serviciului Obligatoriu de Muncă în
