' vorbeste
' de asemenea despre „semi-
mentul unei co-apartenente
' esentiale
'
între mine însumi si
'
universul înconjurător" 1 • Ceea ce este capital este impresia de cufundare, de dilatare a eului într-un Altul, faţă de care eul nu este străin, fiind o parte a sa.
Sentimentul naturii există în Evanghelie. Isus vorbeştedespre splendoarea crinilor câmpului. Dar am spus că sentimentul oceanic, aşa cum l-am trăit eu, şi care diferă desentimentul naturii, îi este străin creştinismului pentru că
în acea stare nu se simte nici prezenţa lui Dumnezeu, nicia lui Cristos. Este ceva plasat la nivelul sentimentului pural existenţei. Nu sunt sigur că grecii l-au cunoscut. Aveţidreptate să spuneţi că ei au avut, în cel mai înalt grad, sentimentul naturii, dar nu vorbesc decât foarte rar despre cufundarea în Tot. Există această exprimare la Seneca: toti se inserens 1. M. Hulin, La Mystique sauvage, ,,Perspectives critiques", PUF, Paris, 1993, pp. 56-57.
28 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
mundo, ,,care se simte legat de întreg universul" 1, referitor la sufletul perfect, dar nu putem afirma că se referă la experienţa despre care vorbim. Poate există o aluzie la această experienţă şi atunci când Lucreţiu (III, 29) vorbeşte despre frisonul şi despre voluptatea divină care îl cuprind la gândul spaţiilor infinite. Absenţa mărturiilor literare nu înseamnă o absenţă la nivelul experienţei, dar nu avem cum să ştim asta.
În orice caz, această experienţă nu e deloc excepţională.
Scriitori dintre cei mai diferiţi fac aluzie la ea, de exempluJulien Green, în jurnalul său, Arthur Koestler în Întuneric
la amiază, Michel Polac în jurnal, Jacqueline de Romillyîn cartea sa Sur Ies chemins de Sainte- Victoire, Dostoievskiîn Fraţii Karamazov, poate Rousseau în Visările unui hoinar
singuratic (în a 5-a plimbare), pentru a nu cita decât câtevanume dintr-o lungă listă. O regăsim în alte culturi, în ceahindusă (la Ramakrishna2, de exemplu) sau în cea chineză:poate fi intuită în anumite aspecte ale gândirii sau alepicturii chineze.
La cincisprezece ani aţi intrat la Facultatea de Teologie. Ce
impresie v-a lăsat? Cum era un Mare Seminar la sfârşitul anilor 30?
După prima parte a bacalaureatului, care presupunea odisertaţie franceză3, am intrat la Facultatea de Teologie dinReims, în 1937. Am fost foarte fericit acolo. Fiecare avea r. În Scrisori către Luciliu, 66, 6 (trad. rom. Gheorghe Guţu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, p. 168).
2. V. Michel Hulin, op. cit. , p. 27.
3. Disertaţia franceză presupune o avansare de la un plan teoretic spre exemple din lumea reală, în timp ce o disertaţie anglo-saxonă
porneşte de la lumea reală pentru a teoretiza la final (n. tr.).
