24 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
Părintii
' si
' fratii
' mei se gândesc la asemenea lucruri. Doarmult mai târziu am descoperit că mulţi oameni au experienţesimilare, însă nu vorbesc despre ele.
Am început să percep lumea într-un chip nou. Cerul,norii, stelele, ,,serile lumii" cum le numeam în sinea mea,mă fascinau. Noaptea, cu spatele sprijinit de pervazul ferestrei, priveam cerul având impresia că mă arunc în imensitatea înstelată. Această experienţă a dominat întreaga meaexistenţă. Am retrăit-o de mai multe ori, de exemplu laAscona în faţa lacului Maggiore, sau văzând culmile Alpilorde pe malul lacului Geneva, la Lausanne, sau din Saivan,în Valais. În primul rând, această experienţă a însemnatpentru mine descoperirea unui lucru emoţionant şi fascinantcare n-avea nici o legătură cu credinţa creştină. Ea a jucataşadar un rol important în evoluţia mea interioară. De altfel,ea a influenţat puternic concepţia mea despre filozofie:întotdeauna am considerat filozofia ca o transformare a felului în care percepem lumea.
De atunci, am resimţit foarte puternic opoziţia radicală
dintre viata
' cotidiană trăită într-o semiinconstientă,
'
)
în care
automatismele şi obişnuinţele ne conduc fără să avem cunoştinţă de existenţa noastră şi de existenţa noastră în lume,dintre viaţa cotidiană, deci, şi stările privilegiate în caretrăim intens şi suntem conştienţi de fiinţa noastră în lume.
Şi Bergson şi Heidegger au distins în mod net aceste două
niveluri ale eului, eul care rămâne la nivelul a ceea ce Heidegger numeşte impersonalul „se" şi cel care se ridică la nivelula ceea ce el numeşte „autenticitate". De atunci, pentru că
nu îndrăzneam să vorbesc cu nimeni despre ceea ce simţisem,am avut mereu senzaţia că există lucruri indicibile. Oriceaş fi încercat să spun, ar fi ieşit doar banalităţi. Şi am remarcat de asemenea că atunci când preoţii vorbeau despre
ÎNTRE SUTANELE BISERICII 25
Dumnezeu sau despre moarte, realităţi covârşitoare sau înfricoşătoare, debitau fraze gata fa.cute, care mi se păreau convenţionale şi artificiale. Lucrul esenţial pentru noi nu puteasă fie exprimat.
De fapt, apare asifel încă din adolescenţă, ca din întâmplareşi aparent fără nici o legătură cu educaţia religioasă pe careo primeaţi la seminar şi acasă, ceea ce va rămâne unul dinlaitmotivele vieţii dumneavoastră filozofice, ceea ce numiţiadesea „pura bucurie de a exista ': precum şi certitudinea că
