Ce amintiri aveţi despre acest tată mai rezervat?
Îi datorez mult pentru tot ce mi-a povestit pe cele maidiferite subiecte. Era autodidact. Se trăgea dintr-un sat dinîmprejurimile oraşului Vertus din Marna. Pentru că familiasa era foarte săracă, a trebuit să lucreze de la vârsta de n sau12 ani, la Châlons-sur-Marne (cum i se spunea atunci). Astanu l-a împiedicat să înveţe germana şi engleza, stenografia,contabilitatea. Era şi epoca în care se învăţa esperanto, aceatentativă de limbă universală. Coresponda în esperanto cumai mulţi pasionaţi din diferite ţări ale Europei. Deţineadeja o bibliotecă bună de cărţi germane şi fa.cuse un studiudespre asociaţiile de educaţie fizică ( Turnvereine) din Germania. Desena şi picta foarte bine; am păstrat unul dintreautoportretele sale. Spre vârsta de cincizeci de ani, ajunseseadministrator al firmei de şampanie Piper Heidsieck. Lacâţiva ani după aceea, a orbit în urma unui accident. Aîndurat această suferinţă cu o răbdare exemplară timp dedouăzeci de ani, până la moartea sa. L-am învăţat sistemulBraille. Ne înţelegeam foarte bine: adesea îi citeam cu vocetare, mă plimbam cu el.
Tatăl dumneavoastră se distanţase într-o anumită măsură dereligie, însă dumneavoastră aţi avut parte de o educaţie foartereligioasă.
Da, aş putea spune, pentru a relua titlul unui roman al luiDenise Bombardier, că am avut o „copilărie stropită cu apă
sfintită".
,
Mi-am fa.cut studiile primare la scoala
,
Fratii
' Sco-
'
lilor Creştine de pe strada Contrai din Reims. Călugării
ÎNTRE SUTANELE BISERICII 2I
de aici erau foarte devotaţi şi cred că ne-au oferit o învăţătură
bună. Se implicau şi în organizarea jocurilor noastre înrecreaţii. Dar noi eram cam înspăimântaţi de tot ce nepovesteau în timpul orelor de morală, care aveau loc în fiecare dimineaţă. Se vorbea, de exemplu, despre apariţii alediavolului în timpul întâlnirilor lojilor masonice sau despreo călugăriţă care-i apăruse alteia în vis pentru a-i dezvăluică va avea parte de veşnicele chinuri ale infernului din cauză
că, în ciuda vierii
, sale crestinesti
'
, exemplare, omisese în tim-
pul spovedaniei un păcat de moarte.
Mama mea, care avusese trei fii (eu eram ultimul, cuzece şi respectiv cincisprezece ani mai tânăr decât fraţiimei), a hotărât că toti
' cei trei fii ai săi vor deveni preoti,
' si
'
asta cu o asemenea fermitate, încât unui frate de-al meu,cel pe care poate îl iubea cel mai mult, şi care o întrebasece-ar spune dacă ar renunţa la preoţie, i-a răspuns: ,,Maibine te-aş vedea mort", preluând de altfel în acest mod formula atribuită în predici lui Blanche de Castille care i-arfi vorbit astfel fiului ei, sfântul Ludovic, cu privire la păcatulde moarte. În orice caz, nici nu-mi puteam închipui că aş
putea face altceva în viaţă decât fraţii mei, astfel că, la vârstade zece ani, m-am pomenit înscris, fireşte, la Seminarulteologic din Reims.
Timp de doi ani am avut regim de internat, iar apoi,din cauza sănătăţii mele şubrede, am fost elev extern. Preoţiicare predau aici erau de asemenea foarte devotaţi şi binepregătiţi, mai ales cei care se ocupau de clasele superioare.
