inutile sau contradicţii, cu un plan dar: discursul filozofical anticilor nu se conformează acestor criterii de ordine şiclaritate; Aristotel, Augustin nu au o structură dară, dialogurile lui Platon se contrazic. Evident, Pierre Hadot n-afost primul care a remarcat asta, dar el a ajuns la o concluzieimportantă. Aici, poate Într-un mod mai accesibil unuinespecialist decât în alte lucrări, arată că aceste incoerenţese explică dacă admitem că filozoful antic vorbeşte (şi doarapoi scrie) pentru un public sau un auditor specific; că
nu-şi doreşte să informeze, ci să convingă, să transforme,să genereze un „efect de formare" (p. 99); pe scurt, că tratatele antice sunt, aproape fără excepţie, protreptice; şi că
aceste discursuri, fie ele dialoguri sau nu, sunt în acelaşi I. Potrivit numerotării inverse a claselor de liceu în Franţa, aceasta corespunde clasei a IX-a din sistemul românesc (n. tr.).
INTRODUCERE II
timp în avantajul auditorului şi uneori cu colaborareaacestuia „experienţe de gândire", exerciţii despre „cum să
gândim". Tocmai fiindcă pentru antici filozofia este înaintede toate un mod de viaţă i-au numit ei filozofi pe cinici,care nu aveau nici un discurs teoretic, sau pe tot felul depersonaje, femei, cetăţeni simpli, oameni politici, care nuscriau nimic şi care nu predau nici o învăţătură, dar duceauo viaţă de filozof; Socrate a fost admirat de antici datorită
vieţii şi morţii sale în mai mare măsură decât pentru doctrinasa nescrisă, acaparată imediat şi modificată de cei care s-aufolosit de numele lui. Pierre Hadot dă aici scurte indicaţiicu privire la reapariţia acestei teme dincolo de cadrul Evului Mediu creştin. El subliniază de asemenea tentaţia,proprie fiecărui filozof, de a crede că a filozofa înseamnă aconstrui un discurs teoretic impecabil şi, de preferinţă, nou.
„Construirea cu mai multă sau mai puţină pricepere a unuiedificiu conceptual va deveni un scop în sine" (p. 514), ,,filozoful are mereu tendinţa de a se mulţumi cu discursul său"
(p. 196). Această înclinaţie este deosebit de puternică într-oţară unde pentru multe meserii onorabile disertaţia de filozofie de la bacalaureat este o primă cheie a succesului 1.
Interpretarea - îmbogăţită în prezent de o îndelungată
frecventare a textelor antice, fie ele de tradiţie platoniciană
sau stoică - pe care Pierre Hadot o dă textului lui Platondespre pregătirea pentru moarte se distanţează radical deorice fascinatie
' pentru moarte, de acel memento mori crestin,
'
ca şi de orice exegeză care ar socoti moartea preferabilă vieţii.
A te pregăti pentru moarte, spune Pierre Hadot, înseamnă
să te pregăteşti pentru a trăi cu adevărat, adică să depăşeşti I. Proba de filozofie de la bacalaureat este obligatorie în Franţa la toate specializările, fiind supranumită „proba regină" (n. tr.).
12 JEANNIE CARLIER
„eul parţial şi părtinitor", să te ridici la o „perspectivă desus", la o „perspectivă universală". Această triplă temă, carepână la urmă nu e decât una singură, este ca un laitmotivreluat mereu de-a lungul acestor convorbiri, căci poate fiaplicată la toate nivelurile, în toate situaţiile de viaţă, pentrutoţi fraţii din neamul omenesc. Depăşirea eului „parţial şipărtinitor" presupune în primul rând să devenim conştienţide apartenenţa noastră la comunitatea umană şi de necesitatea de a avea fără încetare în vedere, în acţiunea noastră,binele acestei koinonia. Pierre Hadot n-are nici o dificultatesă arate, pe urmele altora, importanţa acestei teme nu doarîn discursul filozofiei antice, ci şi în practica filozofilor, dela Socrate la Plotin, şi a tuturor celor care, fără să fie filozofi
„profesionişti", s-au inspirat din preceptele acestora. Se ştieoare că membrii familiei Scaevola, adepţi ai stoicismului,au fost magistraţi integri, că Mucius Scaevola, guvernatorde provincie, nu doar că nu şi-a umplut buzunarele conformobiceiului în vigoare, ci şi-a plătit călătoria cu banii săi şia pretins aceeaşi atitudine integră şi de la subordonaţii săi?
Că Marc Aureliu, împărat stoic, responsabil de soarta a milioane de supuşi, aflând despre moartea unor copii trapeziştişi-a făcut timp pentru a da dispoziţii ca aceste exerciţii să
