ÎNTRE SUTANELE BISERICII 29
camera lui, un lux de care nu mai avusesem parte până
atunci. Odată cu căderea nopţii, ni se tăia curentul electric.
Adesea, înainte să adorm, priveam imensitatea cerului înstelat. Munca intelectuală se desraşura într-un cadru agreabil.
În fiecare dimineaţă avea loc meditaţia, apoi asistam ladouă slujbe. După aceea, ziua era împărţită între cursuri,studiu şi lectura lucrărilor de spiritualitate. Cursul de filozofie dura doi ani. Se studia filozofia tomistă, dar şi Bergson,care, după ce fusese condamnat de Biserică pentru că scriseseEvoluţia creatoare, aproape că devenise un Părinte al Bisericii,după ce a scris Cele două surse ale moralei şi religiei. Bergsona avut o influenţă considerabilă asupra evoluţiei gândiriimele, în măsura în care toată filozofia sa e centrată pe experienţa unei izbucniri a existenţei, a vieţii, pe care o trăim înnoi în planul voinţei şi al duratei şi pe care o vedem acţionând în elanul care produce evoluţia plină de viaţă. Mi-amdat bacalaureatul în filozofie în 1939, iar disertaţia avea dreptsubiect comentariul acestei fraze a lui Bergson: ,,Filozofianu înseamnă construcţia unui sistem, ci decizia de a privicu naivitate în tine însuţi şi în jurul tău." De multe ori,poate exagerat de multe ori, am vorbit despre entuziasmulpe care l-am simţit ocupându-mă de acest subiect. Este însă
o mărturie a faptului că pentru mine a reprezentat un eveniment considerabil. Şi mai arată că în 1939 profesorii defilozofie înşişi îşi puneau problema esenţei filozofiei.
În acelaşi an a izbucnit războiul Cum a,ti trăit acea experienţă?
După perioada care a fost numită „războiul ciudat", a venitofensiva din mai 1940. Toţi locuitorii din Reims au fost evacuaţi. Facultatea s-a refugiat la Lw;:on, în Vendeea. Am avutastfel ocazia să descopăr mentalitatea incredibil de reacţionară e clerului din Vandeea. În timpul slujbei principale
30 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
de duminică de la catedrala din Luc;:on, nu se intona rugăciunea pentru Republică (pe vremea aceea în latină: Dominesalvam fac rempublicam). Cum eu eram cel care cânta laorgă în timpul slujbelor religioase, când a venit momentul,am cântat primele note, iar colegii mei au stârnit un scandalintonând această rugăciune, pe care am putea-o numi revolu
ţionară. Îmi amintesc, de asemenea, comentariul fa.cut deun profesor de la Seminarul din Luc;:on când au fost anunţatearmistiţiul din iunie 1940 şi formarea guvernului Petain:
,,În sfârsit
, vom avea un ministru catolic al educatiei
,
