ÎNTRE SUTANELE BISERICII 39
În ce condiţii aţi dus această viaţă dublă, de profesor şi de student?
Mi-am petrecut anul şcolar 1944-1945 predând filozofia, nu doar la facultate, ci şi la un pension de fete tinere (abia dacă
aveam câţiva ani în plus faţă de unele dintre ele), condus de călugăriţe. În fundul clasei, la pension, o soră serioasă supraveghea corectitudinea doctrinară şi decenţa cuvintelor mele.
La finalul acestui an de predare, Arhiepiscopul de Reims m-a trimis să-mi termin licenţa la Paris. Trebuia să urmez în acelaşi timp cursurile Institutului Catolic şi pe cele de la Sorbona. Aşa am ajuns la Paris în octombrie 1945; locuiam pe strada Cassette, într-o casă destinată primirii preoţilor studenţi la Institutul Catolic. Această casă comunica cu Seminarul Carmeliţilor, care la rândul său dădea spre Institutul Catolic, şi unde se putea vedea încă poarta la care, în timpul Revoluţiei, avuseseră loc masacrele din septembrie.
La Institutul Catolic, mergeam mai ales la cursurile părintelui Lallemand, un ultra-tomist, la ale lui Verneaux, bun cunoscător al lui Kant, şi la cele ale lui Simeterre, specialist în Platon. La Sorbona, Poirier 1 preda logica modernă
(fuseserăm iniţiaţi în logica formală, adică de fapt în cea scolastică, la Institutul Catolic). Însă era scris în stele că nu I. Rene Poirier (1900-1995) , membru al Institutului (1956), ales profesor la Sorbona în 1937, misionar în Brazilia din 1939 până în 1945, a revenit la Sorbona după 1945. Este autorul a două lucrări importante: Remarques sur la probabilite des inductions (1931), Essai sur quelques caracteres des notions d' ace et de te esp
mps (1932). În general,
lucrările sale se refereau la epistemologie, el urmărind să definească
o „antropologie intelectuală". Era un spirit de o agilitate uimitoare care, în timpul cursurilor, expunea de asemenea multe teorii logice, din care nu înţelegeam decât nişte subtile analize psihologice, de exemplu despre gelozie sau credinţă.
40 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
voi reuşi niciodată să stăpânesc logica modernă. Poirier vorbea despre orice în afară de logică, iar atunci când vorbea în sfârşit despre ea, o făcea fără nici o pedagogie. Asta nu m-a împiedicat să-mi obţin diploma în logică în februarie 1946, cu ocazia unei sesiuni speciale, rezervate celor din Rezistenţă şi celor care s-au opus muncii obligatorii. Eu primisem Într-adevăr, fără să-l fi cerut, un document în legătură cu vizita pe care i-am făcut-o inspectorului de muncă de la Versailles, la finele lui 1943, care atesta că
aveam dreptul să deţin calitatea de opozant al Serviciului de Muncă. Garanta pentru asta Asociaţia Rezistenţei „Les Negriers", de pe strada Vergniaud nr. 14 din Paris. Era, evident, ceva complet fals. În viaţa mea n-am făcut uz de acest fals, pe care nu-l cerusem, decât pentru a trece repede şi uşor acest examen de logică. Uşor, căci Poirier, pe care unii, nu ştiu de ce, îl acuzau de colaboraţionism (în timpul cursurilor sale circulau manifeste), hotărâse că examenul din această sesiune se va da doar din logica formală. Am fost aşadar pedepsit pentru această slăbiciune cu o gravă lacună
în educaţia mea. Ulterior am încercat să compensez această
lipsă, dar într-o manieră absolut imperfectă.
De asemenea, mai era Albert Bayet 1 , care ţinea cursuri de morală pe un ton uşor zeflemitor. Credea foarte tare în progres şi ne prezicea că vom vedea oameni mergând pe Lună. Rene Le Senne2 ţinea cursuri admirabile, redactate r. Autor al unor lucrări precum Histoire de la morale en France (1930-1931), L1dee de Bien (1908), La Science des Jaits moraux (1925), Albert Bayet a fost campionul moralei laice, ezitând între ştiinţa moralei (ştiinţa faptelor morale) şi morala ştiinţei (adică morala întemeiată
pe ştiinţă).
2 . Rene Le Senne (1888-19 54), profesor la Sorbona, a scris, printre altele, următoarele lucrări: Traite de morale generale (1942), Traite
