ÎNTRE SUTANELE BISERICII 41
ca o disertaţie, cu introducere, dezvoltare şi concluzie. De altfel, am aflat multe din al său Traite de Morale generale.
Georges Davy1 ne preda sociologia, Raymond Bayer2, estetica folosindu-se de proiecţii de opere de artă. Datorită unei suprapuneri de orar nu am putut să urmez cursurile lui Jean Wahl3 despre Heidegger.
Anul 1945-1946 a fost un an de intensă activitate intelectuală, în efervescenţa perioadei de după război şi a existen
ţialismului. Pe lângă că urmam în paralel cursurile de la Institutul Catolic şi pe cele de la Sorbona, pe lângă că finalizam cele două licenţe corespunzătoare, mai audiam şi o de caracterologie (1946), Obstacle et valeur (f.d.). Gândirea sa se înscrie în tradiţia spiritualistă şi idealistă. Din învăţătura lui am reţinut mai ales ideea „conflictului de îndatoriri".
I. Sociolog din şcoala lui Durkheim. În cartea sa La Foi jurie (1922), pentru a explica formarea legăturii contractuale, G. Davy acordă o mare importanţă obiceiului indian al potlatch-ului (dar ce constituia o provocare de a face un dar echivalent). Cuvântul îi amuza pe studenţi.
2. R. Bayer era căsătorit cu fiica lui E. Brehier, care se ocupa cu cea mai mare bunăvoinţă de elevii soţului său printre care mă
număram şi eu când acesta, după un atac cerebral survenit în Statele Unite, a fost atins de paralizie. Principalele sale opere au fost Traiti d'esthitique şi Esthitique de la grâce.
3. J. Wahl (1888-1974), profesor la Sorbona din 1936; ca urmare a persecuţiilor împotriva evreilor, se exilează în 1942 în Statele Unite.
În 1945 îşi reia catedra de la Sorbona, conduce Revue de Mitaphysique et de Morale [Revista de Metafizică şi Morală] şi fondează College philosophique. Printre lucrările sale se numără Le Râle de !idee d'instant dans la philosophie de Descartes, La Philosophie pluraliste d'Angleterre et d'Amirique, Etude sur le Parmenide de Platon, Le Malheur de la conscience dans la philosophie de Hegel (1930), Etudes kierk arega diennes, Traiti de mitaphysique. A contribuit la a face cunoscute în Franţa filozofi.a anglo-saxonă şi gândirea lui Heidegger.
42 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
mulţime de conferinţe, mai ales ale lui Henri-lrenee Marrou, Berdiaev, Albert Camus. Frecventam în fiecare vineri seară
cercul din jurul lui Gabriel Marcel. Citisem mai multe cărţi ale sale la Facultate, inclusiv piesa de teatru Le Monde casse, si am învătat mult din ele. Fusesem admis, nu mai stiu la
'
'
'
intervenţia cui, să asist la discuţiile animate de el în fiecare zi de vineri, după-masa târziu. Am participat timp de un an la aceste discuţii, dar, văzut de aproape, personajul, împreună cu cei care-l înconjurau, mi-au displăcut prin verbiajul lor artificial.
Aşadar primul dumneavoastră contact cu existenţialismul s-a făcut prin existenţialismul creştin?
Mă străduiam să împac tomismul si
' existentialismul.
'
Mă
gândeam că urmez astfel exemplul lui Jacques Maritain care, în Sept Lerons sur l'Etre, spunea că, pentru a avea sim
ţul fiinţei, obiectul metafizicii, nu e suficient să speculăm, ci trebuie „să resimţim lucrurile viu şi profund"; dar mă
gândeam, de asemenea, mai ales la exemplul lui Etienne Gilson, care propunea pentru doctrina lui Toma d'Aquino o versiune puternic îmbrăcată în filozofia momentului. În opinia lui, existentialismul
