'
veritabil avea la bază distinctia
'
tomistă dintre esenţă şi existenţă. De altfel, lăuda apăsat filozofia lui Sartre şi a lui Merleau-Ponty: ,,Pentru prima oară, de multă vreme, filozofia se hotărăşte să vorbească despre lucruri serioase." Referitor la aceasta, mentiona
'
o experientă
'
a întregii fiinte
' fată
' de care „corpul însusi
' este interesat în
chip vital". Pentru el, filozofia consta în cunoaştere, nu în construirea şi producerea unui sistem. De altfel, nu regret că am început cu tomismul: cel puţin era o filozofie care se străduia să vorbească „formal", iar eu am fost întotdeauna dezamăgit de neclaritatea conceptuală a filozofiei moderne.
ÎNTRE SUTANELE B ISERICII 43
Atunci l-am întâlnit pe părintele Paul Henry', iezuit şi editor al lui Plotin, care va avea un rol important în alegerea subiectului tezei mele de la Institutul Catolic şi de la Sorbona, dar mai ales în orientarea generală a metodelor mele de lucru şi poate chiar în evoluţia mea spirituală.
Întâlnirea a avut loc prin intermediul unei călugăriţe pe care o vedeam adesea şi care îşi pregătea şi ea licenţa la Institutul Catolic. Simţeam pentru ea o iubire deopotrivă platonică şi pasională. Dându-şi seama de asta, părintele Henry ne-a cerut să nu ne mai vedem. Dar noi am continuat să
corespondăm unul cu celălalt şi am rămas prieteni.
Paul Henry v-a sugerat un subiect de teză care nu răspundea exact preferinţelor dumneavoastră şi care, cu siguranţă, nu era făcut să vă asigure mari tiraje şi o carieră susţinută de interesul unui public larg.
Într-adevăr, ezitam între o teză despre Rilke şi Heidegger sub conducerea lui Jean Wahl, şi o teză despre un scriitor neoplatonician creştin, foarte enigmatic, din secolul al IV-iea al erei noastre, Marius Victorinus, care e departe de a ne fi revelat toate secretele sale, teză care în mod oficial ar fi fost sub conducerea lui Raymond Bayer, dar, de fapt, a lui Paul Henry; în cele din urmă am hotărât să-l aleg pe Victorinus.
Din tinereţe am simţit o mare atracţie pentru mistică sub toate formele sale, fapt care ar fi trebuit să mă deschidă
spre experienţa inefabilă a lui Dumnezeu. Sfântul Ioan al r. P. Henry, de naţionalitate belgiană, profesor de teologie la Institutul Catolic, autor împreună cu H.-R. Sch wy zer al unei remarcabile ediţii a Enneadelor lui Plotin, preda o teologie foarte luminată.
Manifesta simpatie pentru cercetările lui Teilhard de Chardin. În lucrarea sa Plotin et !'Occident (1934), a arătat infl.uenţa lui Plotin în lumea latină.
