De la prinţul Hamlet
la „prinţul Harry"
Dacă în Hamlet ştim cu toţii de la bun început că regele şi-a dobîndit coroana prin fratricid şi numai prinţul mai are nevoie să se edifice pentru a-şi putea asuma fapta către care nu era înclinat, în Demonii nu vom şti pînă la capăt ce a făcut cu adevărat Stavroghin. Orgoliul îl împiedică pe marele păcătos să iasă din deşertul crimei sale, pentru că nu o poate mărturisi în toată urîţenia ei. Se vrea autor al unei crime frumoase, cu care mai mult se împăunează decît se umileşte.
Chiar şi după publicarea spovedaniei sale -
cenzurată la prima ediţie şi apărută ulterior la sfişitul romanului - nu vom şti adevărul pînă la capăt. Pentru că, înainte de a-i înmîna părintelui Tihon filele pe care şi-a scris confesiunea coşmarescă, în ideea de a o face publică, Stavroghin va reţine două pagini. Ceea ce îi rămîne ascuns duhovnicului său va rămîne ascuns pentru totdeauna. Marele păcătos va pleca pe lumea cealaltă
cu fapta lui cu tot. Din mărturisirea sa incompletă, caracterizată printr-un fals stilistic care ascunde un fals de fond, vom afla că este vorba de seducerea unei fetiţe de doisprezece ani, care ulterior s-a sinucis în prezenţa lui, ameninţîndu-1 cu pumnii ei mici.
N-ar fi exclus ca prin ascunderea celor două
file autorul să ne sugereze că fapta în sine e mai puţin importantă decît violul moral (care în contextul dat echivalează cu violarea inocenţei înseşi) şi consecinţele acestuia.
Vina tragică
53
După ce va citi Spovedania lui Stavroghin,Tihon va constata că acesta este însetat de suferinţă şi de sacrificiu şi îl va sfătui să renunţe lapublicarea acelor foi prin care ar putea distrugetot şi să se pocăiască, pentru a-şi învinge orgoliulşi a-şi zdrobi demonul.
Stavroghin îl va întrerupe cu silă, iar faţaacestui călugăr înzestrat cu darul profeţiei va fischimonosită de un spasm. Ce aveţi, îl va întrebaapoi, sprijinindu-I să nu cadă, iar Tihon va spune :
„eu văd r.ă niciodată, nefericite tînăr, nu ai fostatît de aproape de o nouă crimă şi mai fioroasă
decît cealaltă !".
Liniştiţi-vă, liniştiţi-vă, îl va ruga Stavroghin,s-ar putea să amîn în cele din urmă totul, pe maitîrziu; aveţi dreptate.
Iar Tihon îi va spune că nu după aceea, ci cu ozi înainte sau cu o oră înainte de acest mare sacrificiu va căuta ieşirea într-o nouă crimă, pe care ova săvîrşi pentru a opri publicarea acelor foi.
Profeţie care se va împlini. La finalul tragedieimetafizice redate prin marele păcătos scena eplină de morţi, ca în tragediile shakespeariene.
Ratarea ţintei prin ratarea mărturisirii nu enouă în cadrul operei dostoievskiene. Stavroghina fost precedat în acest sens de lppolit Terentiev,din Idiotul, care mai întîi şi-a ratat spovedaniapublică, iar apoi sinuciderea.
Ambele ratări ale lui Ippolit vor deveni obsesiide bază în Demonii, unde sînt întrupate de personaje diferite.
Kirillov va prelua ideea sinuciderii în iluzia dea elibera omul de frica morţii. Dacă pistolul luilppolit nu s-a descărcat şi a transformat dramalui într-o farsă comică, pistolul lui Kirillov va slobozi glontele în zadar.
Prin Stavroghin va fi ridicată pe alt plan ratarea spovedaniei. Întîi pentru că are altceva demărturisit. El nu vrea să se sinucidă ca lppolit,
