54
Ileana Mălăncioiu
pentru a-şi exprima astfel revolta şi libertatea dea-şi hotărî singur soarta. Dimpotrivă, ar vrea să
se elibereze de fapta lui şi să iasă din deşertulcrimei pentru a se reconcilia cu sine şi cu lumea.
Dar orgoliul îl împiedică să înţeleagă esenţa crimei sale şi să-şi asume responsabilitatea pentrurefacerea echilibrului clătinat prin ea.
Părintele Tihon s-a dovedit, într-adevăr, un bunpsiholog cînd l-a avertizat că pentru a opri dezvăluirea secretului său va ajunge la o crimă şi maiîngrozitoare.
Avînd în vedere deznodămîntul, înclin să credcă Nikolai Stavroghin a supravieţuit faptei saleşi consecinţelor neprevăzute ale acesteia, careau dus la tragedia metafizică din Demonii (pusă
sub semnul pildei vindecării unui îndrăcit dinEvanghelia după Luca), pentru că Dostoievski nuşi-ar fi îngăduit ca pentru vina lui nemărginită
să-l facă să plătească prin suferinţă şi moarte, caorice alt om. Dar n-ar fi vrut nici să-l piardă dinvedere, ca nerecuperabil. Faptul că îi este refuzată
suferinţa care l-ar fi putut duce la o împăcare cusine şi cu lumea e o pedeapsă şi mai mare. Ea îieste dată acestui personaj care reprezintă întruchiparea răului metafizic pentru că în accepţiaautorului decăderea totală trebuia să verifice (învreme ce se autoverifică) însăsi puritatea totală.
În ultimă instanţă, ceea ce îl interesa cu adevărat pe Dostoievski era dacă marele păcătos - carereprezintă vina pusă faţă în faţă cu inocenţa -
poate supravieţui faptei sale de neiertat, fără a-şipierde în mod iremediabil umanitatea.
Ideea reprezentată prin Stavroghin e anticipată
într-un fel de Shakespeare prin Lady Macbeth.
Pusă în situaţia de a ucide cu mîinile ei, această
întrupare a răului care părea că nu poate fi oprită
de nimic ajunge să se împiedice într-un amănuntşi să nu mai poată continua. În pofida tuturorcrimelor pe care le-a condus din umbră, ea devine
Vina tragică
55
un personaj tragic din clipa cînd îşi pierde somnul şi umblă noaptea prin odaie spunînd : ,,Tot mai miroase a sînge aici. Toate balsamurile Arabiei nu pot să cureţe mîna asta mică".
Cu Stavroghin e depăşită limita atinsă de Lady Macbeth.
