70
Ileana Mălăncioiu
se perora pe ideea lui Ivan că, dacă ordinea lui Dumnezeu e nedreaptă, totul este permis, nu i-a venit să creadă că aude aşa ceva acolo şi a spus că nu va uita niciodată acea discuţie în care era justificată crima.
Bătrînul nu s-a sfiit să-l acuze de lucruri care nu erau adevărate şi să-i spună că, dacă nu ar fi fost fiul său, l-ar fi provocat la duel, de aproape, cu pistolul acoperit în batistă. Dmitri n-a acceptat învinuirile nedrepte aduse de tatăl său, dar a recunoscut cinstit situaţiile în care s-a purtat ca o brută, exprimîndu-şi părerea de rău pentru ceea ce a făcut. Discuţia ar fi putut continua oricît, fără
să se ajungă la nici un rezultat. Numai că, la un moment dat, părintele Zosima s-a ridicat, s-a apropiat de Dmitri şi a îngenuncheat în faţa lui. Alioşa a crezut că i se făcuse rău, dar a văzut că se înşelase. Fiindcă stareţul s-a aplecat pînă la pămînt şi a făcut o mătanie. După care Dmitri a spus speriat : ,,O, Doamne!" şi a părăsit brusc chilia.
Spre deosebire de Stavroghin, pe care orgoliul şi preocuparea pentru stil l-au făcut să rateze atît confesiunea către Tihon, cît şi pe cea din scrisoarea către Daşa, Dmitri Karamazov simte nevoia să se sondeze pînă în adîncul sufletului ca să
scoată răul din el.
,,Îngerului ceresc i-am mărturisit tot", îşi va începe el spovedania în faţa lui Alioşa, ,,acum trebuie să mă destăinuiesc îngerului pămîntesc, fiindcă tu eşti un înger. Trebuie să mă asculţi, să cîntăreşti totul şi să mă ierţi, am nevoie de iertarea cuiva".
Sînt un Karamazov, va începe el, atunci cînd alunec în prăpastie, alunec cu totul, cu capul în jos şi cu picioarele în sus, ba chiar simt nevoia să
mă prăbuşesc. Dar nu pot suferi gîndul că unii oameni încep prin a slăvi idealul Madonei, ca să ajungă să năzuiască spre idealul Sodomei. În ultimă instanţă, îi va mărturisi lui Alioşa că, deşi bătrînul a minţit spunînd-i părintelui Zosima că-i
Vina tragică
7 1
plăcea să sucească minţile fetelor neprihănite, astae tragedia sa. Ea a început pe vremea cînd eraofiţer şi ducea o viaţă desfrînată şi plină de cruzime. Vrînd să se răzbune pe fata colonelului, carenu catadicsise să se uite la el, a profitat de faptulcă tatăl ei risca dezonoarea şi chiar puşcăria pentrucă intrase în banii garnizoanei şi i-a transmis că
este dispus să-i dea suma de 4500 de ruble, găsită
lipsă în gestiune, cu condiţia să vină într-ascunsla el în odaie s-o ia. Şi ea a venit. S-a uitat în ochiilui sfidătoare şi a zis : ,,Sora mea mi-a spus că-midaţi 4500 de ruble dacă vin să le iau ... singură.
Am venit. Daţi-mi banii".
Primul gînd care i-a încolţit atunci în minte afost karamazovian. A simţit că-l muşcă în suflet olighioană răufăcătoare. Pentru că domnişoara depension - care nu era alta decît viitoarea logodnică
a sa, Katerina Ivanovna - era frumoasă prinnobleţea ei sufletească, pe cînd el simţea că eultimul ticălos.
După cum îi va mărturisi Dmitri lui Alioşa, eaera ca şi condamnată, iar el a simţit că leşină
numai la presimţirea voluptăţii. În pofida pornirilorsale josnice, era totuşi un om cinstit şi avea degînd ca a doua zi să-i ceară mîna. Dar, văzînd cîtde mîndră este, şi-a zis : ,,încearcă numai să te ducisă-i ceri mîna că una ca dînsa e în stare să poruncească să te dea în brînci afară". Şi brusc i-a venitsă facă o mitocănie şi să zică : ,,4500 de ruble, ce,nu ţi-e bine ? Hai să zic 2000, dar atît .. . Mi-eteamă că te-ai deranjat de pomană". Fiindcă niciodată nu se uitase la o femeie cu acea ură pe caren-o mai desparte decît un fir de păr de cea maiînfocată dragoste.
Toate gîndurile astea s-au desfăşurat în capullui în cîteva secunde. Apoi a scos din dicţionarul defranceză unde ţinea ascunsă o obligaţie de 5000 deruble, i-a arătat-o, a împăturit-o frumos şi i-a întins-o, făcînd o plecăciune ceremonioasă, plină de
72
Ileana Mălăncioiu
respect. După care ea a tresărit şi s-a uitat la el palidă ca o moartă. Apoi s-a plecat la picioarele lui, atingînd podeaua cu fruntea, nu aşa cum învăţase la pension, ci după datina rusească, s-a ridicat şi a fugit. Avînd sabia la el, Dmitri ar fi vrut să şi-o înfigă în inimă, dar a sărutat metalul ei rece şi a depăşit impulsul care-l făcuse să vrea să moară.
Am insistat asupra amănuntelor de natură să
