redea întocmai ce s-a petrecut atunci în conştiinţa sa, fiindcă strădania de a nu ascunde nimic îl pune în contrast cu Stavroghin, pe care orgoliul îl împiedica să înţeleagă esenţa crimei sale ca să o poată mărturisi în toată urîţenia ei.
Mai tîrziu, cînd a devenit bogată, printr-o moştenire venită pe neaşteptate, Katerina Ivanovna i-a scris : ,,Te iubesc la nebunie, chiar dacă nu ţii la mine, te rog să fii bărbatul meu. Ştiu c-am să te iubesc toată viaţa, vreau să te salvez de dumneata însuţi".
După ce i-a răspuns printr-o scrisoare neinspirată, Dmitri l-a trimis la ea pe Ivan. Toată lumea considera că a făcut rău, dar el era convins că ea a văzut diferenţa dintre ei şi că va opta pentru fratele său.
„Sînt sigur că numai pe tine te iubeşte, aşa cum eşti, şi că în nici un caz nu poate fi îndrăgostită de un om ca el", îi va spune Alioşa. Dar Dmitri crede că ea îşi iubeşte virtutea şi că vrea să se jertfească pentru el din recunoştinţă.
Drama este că, aşa cum ea îşi iubeşte virtutea, Ivan îşi iubeşte logica şi că nu iubeşte cu adevărat pe nimeni. Are chiar o teorie potrivit căreia nu-ţi poţi iubi aproapele. Pentru că te împiedică tot felul de amănunte, de care, atunci cînd te gîndeşti la umanitate, în general faci abstracţie, dar altfel este imposibil.
Mărturisirii despre întîlnirea cu Katia îi va urma cea despre întîlnirea cu Gruşenka. Aceasta răscumpărase poliţele de la căpitanul Sneghirev,
Vina tragică
73
care fusese plătit de tatăl lui să le cumpere pentrua-l avea la mînă, ca eventual să-l bage la închisoare. Dmitri s-a dus la ea cu gîndul s-o bată, darn-a mai plecat. ,,Crezi oare că şoimul a obţinutceva ... Nimic. Există un farmec şi farmecul acelaîl are Gruşenka", îi mărturiseşte el purului Alexei.
Din păcate, farmecul acela îl incitase şi pe bătrînullibidinos, care avea de gînd să nu renunţe pînă
moare la plăcerea desfrîului si îi transmisese că oasteaptă la el. În ideea că poate fi cumpărată,p;egătise pentru ea un plic cu 3000 de ruble. Îlţinea legat cu o fundă, după cum îi spusese luiMitea lacheul Smerdeakov.
Din clipa cînd plecase cu Gruşenka, Dmitrirenunţase în sufletul lui la logodnă. Dar, dinpăcate, la cheful făcut cu ea la Makroe făcuse prafcele 3000 de ruble încredinţate de Katia pentru ale expedia unei mătuşi. Iar ideea că ea ar putea să
creadă că nu e doar un ticălos, ci şi un om necinstitîl ucide. A încercat să smulgă suma asta de labătrîn, care moralmente îi este dator, dar n-a reu
şit. Iar dacă nu face rost de bani, e în stare să-lomoare ca să-i ia cele 3000 de ruble pregătitepentru Gruşenka, pe care a aflat de la Smerdeakovcă le ţine sub pernă.
Ca să ştim cîte ceva despre toate personajeleimplicate în tragedia care va urma, trebuie amintit că lacheul Smerdeakov era copilul unei bietescrîntite întru Domnul, care nu arăta a femeie;numai un om total murdar la suflet s-ar fi gîndit să-şi bată joc de ea. Fusese născut în baiaKaramazovilor şi se bănuia că este fiul lui FeodorPavlovici. Fiindcă Smerdeaşkaia murise la naşterea lui, copilul crescuse din mila argatului Grigori,la care se aciuaseră şi fraţii Karamazov, pînă cîndau fost luaţi fiecare de cîte o rudă pe linie maternă
să se ocupe de ei.
În copilărie, cea mai mare plăcere a lui era să
spînzure pisicile şi să le îngroape cu toată ceremonia.
74
Ileana Mălăncioiu
Mai tîrziu, fusese trimis la o şcoală la Moscova şi devenise un bucătar foarte bun. Era singurul în care avea încredere bătrînul şi îi ştia toate secretele.
Dacă Dmitri s-a spovedit o dată, Smerdeakov o va face de două ori. Înainte de a săvîrşi crima -
care avea să fie pusă în seama lui Dmitri - şi după
aceea. Dar nu i se va spovedi novicelui Alioşa, ci ateului Ivan, care spunea că lumea ar fi putut să
fie făcută mai curînd după planul diavolului decît după al lui Dumnezeu.
În prima lui spovedanie, Smerdeakov îşi va exersa planul pe Ivan, sugerîndu-i punct cu punct ce avea de gînd să facă. El va reuşi să abată aten
ţia de la tot ce l-ar fi acuzat, prin înseşi argumentele care puteau dovedi contrariul. Nu s-ar putea spune că era vorba de o crimă perfectă, ci de o judecată falsă. Rechizitoriul n-a fost axat pe probe de natură să dovedească efectiv cine e autorul crimei, ci pe vorbele spuse de Dmitri la beţie şi pe teorii cu privire la firea dezlănţuită a ruşilor.
Înainte de a avea loc procesul, Ivan s-a îndepărtat de Dmitri, pe care îl dispreţuia pentru că şi-ar fi ucis tatăl.
Aşa cum iubeşte umanitatea, dar nu crede în iubirea aproapelui, el acceptă logic crima, dar fapta ca atare îi repugnă.
