78
Ileana Mălăncioiu
Cred că formula lui Ivan nu e valabilă numai pentru nihilismul contemporan, ci pentru cel de totdeauna.
Însăşi vina lui Adam şi a Evei, prin care doctrina creştină justifică întreaga suferinţă umană, este aceea de a fi considerat că „totul este permis".
Fiindcă, în definitiv, ce altceva decît „totul este permis" înseamnă a gusta din singurul pom oprit.
Nu veţi muri, dar veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul, i-a spus şarpele Evei, care ezita să încalce interdicţia divină.
Acest „a fi ca Dumnezeu" depăşind orice interdicţie nu este deci propriu doar nihilismului modern, ci a fost formulat ca atare în Biblie chiar în capitolul menit să explice păcatul originar şi, prin el, suferinţa nejustificată.
Exacerbarea raţiunii, conduce automat la negarea credinţei. Cu atît mai mult cu cît argumentele împotriva dreptăţii divine care admite suferinţa nejustificată a copiilor pot fi găsite şi ele în Biblie.
Să ne amintim că Dumnezeul crud al Vechiului Testament, vrînd să-i încerce credinţa lui Avraam îi cere să i-l aducă jertfă pe fiul său Isaac, făcut la bătrînete, care era totul pentru el. Iar acesta se supune.' Îi pune lemnele pe umăr fiului său, îl duce spre locul jertfei, pregăteşte totul, îl leagă pe jertfelnic şi scoate cuţitul să-l înjunghie. Abia atunci apare îngerul Domnului şi berbecul cu care e înlocuit copilul. Nu întîmplător, în Iosif şi fraţii săi, problema admiterii suferinţei nejustificate a copiilor în numele credinţei va fi reluată de Thomas Mann plecînd de la această secvenţă din Sfi,nta Scriptură. Stînd pe marginea fintînii timpului, Iacob îi povesteste fiului său Iosif că a avut un vis în care Dumnez,eu i-a cerut să i-l aducă jertfă. Îţi încărcasem lemnele pe umeri, îi spune el, dar în ultima clipă inima m-a părăsit, cutitul mi-a scăpat şi am strigat : ,,Înjunghie-1 tu, Du�nezeule şi gîde, căci el este unicul şi totul pentru mine şi eu nu sînt Avraam şi sufletul meu dă greş în faţa ta".
Vina tragică
79
Ivan se revoltă împotriva unui Dumnezeu
asasin, constată Camus, în eseul citat, dar revolta
sa duce ea însăşi la asasinat şi la haosul care
devorează.
Conform raţionamentului lui Ivan, în condiţiile
în care ai acceptat că lumea e rău întocmită de
Dumnezeu, a fi logic echivalează cu a fi criminal şi
a fi virtuos înseamnă a fi ilogic. Pus în faţa marii
încercări de a se conduce după deviza pe care i-o
face proprie logica aleasă în defavoarea virtuţii şi
de a deveni ucigaş moral al tatălui său el nu poate
rămîne indiferent, aşa cum credea, ci înnebuneşte.
Camus constată că Ivan oferă spectacolul dur
al căderii în prăpastie a revoltatului incapabil de
