Ileana Mălăncioiu
La prima vedere, ar putea să pară că lucrulacesta nu e valabil în cazul unei eroine ca Antigona,care e condamnată pentru că a încălcat legea nedreaptă a lui Creon.
În realitate, ea s-a aflat, ca orice erou tragic,între două exigenţe de semn contrar. Trebuia să
aleagă între respectarea legii cetăţii şi respectarealegii Hadesului. Deşi e revoltată că pentru faptapioasă pe care a săvîrşit-o e dusă la moarte ca ocriminală, ea se întreabă totuşi ce lege a încălcatşi spune : ,,Dacă zeii îmi recunosc crima/ Voi purtafără murmur povara ei/ Nevinovată însă - nucumva/ Să îndure ei mai multe rele/ Decît îmi daumie să sufăr".
Revolta metafizică a eroilor dostoievskieni vapleca tot de la faptul că divinitatea admite suferinţa nejustificată, dar ei nu-l ameninţă pe Dumnezeucă ar putea plăti prin suferinţă, ci prin detronare.
Pentru eroii lui Kafka nu se mai pune problemanegării sau a detronării lui Dumnezeu, pentru că
el a coborît cerul pe pămînt. Ceea ce nu înseamnă
că omul lui se poate confrunta cu divinitatea înmod direct, cum se confruntau vechii greci cu zeiilor sau nefericitul Iov cu Dumnezeu. Pentru Kafka,Transcendenţa nu are o reprezentare anume. Deaceea exigenţele impuse omului de Divinitate nupot fi formulate ca atare şi asumate, ci descoperitepe cont propriu. Eroul kafkian nu ştie ce conţinelegea încălcată si nu poate afla fiindcă poarta acesteia e păzită d� nenumăraţi paznici. Încercareade a afla de la alţii e zadarnică, fiindcă legea arecîte o poartă pentru fiecare şi omul nu poate să
pătrundă pe ea decît la sfirşitul vieţii. Pînă atunci,tot ce i se îngăduie să facă e să întrezărească cevadin lumina Legii prin poarta întredeschisă.
Noutatea adusă de Kafka stă în faptul că-lpune pe eroul lui în situaţia de a căuta pe contpropriu legea sacră pe care a încălcat-o fără să
ştie şi de a se confrunta cu exigenţele ei şi ale sale
Vina tragică
105
în mod direct ; nu prin intermediul unei învinuiri
sau constrîngeri exterioare.
S-a spus ades că eroarea lui Joseph K. ar sta în
încercarea de a se apăra încercînd să dovedească
o imposibilă inocentă.
În realitate, el f�ce eforturi disperate pentru a
descoperi principiul unei culpabilităţi rezonabile,
care să-i permită să-şi asume responsabilitatea
pentru faptele sale şi implicit pentru destinul său.
Tragedia acestui personaj , situat la răscrucea
unde se întîlneşte eroul tragic în înţelesul clasic
al termenului cu omul de rînd supus condamnării
la o viaţă fără sens, constă în faptul că nu poate
afla conţinutul legii sacre încălcate fără să ştie şi
ca atare nu ştie în ce anume constă vina sa ca să
plătească pentru ea şi să se poată salva.
Max Brod spune că Procesul poate fi explicat
prin elemente biografice, a căror ipostaziere capătă
o înfăţişare fantastică, şi prin elemente teologale .
Dacă prima parte a afirmaţiei sale mi se pare
