Vina tragică
107
o confruntare a acestuia cu o convenţie exterioară
sau cu o lege falsă.
Ceea ce complică înţelegerea felului cum e pusă
problema vinovăţiei este faptul că pentru eroul kafkian legea e sacră, de vreme ce încălcarea ei duce la prăbuşire, dar nu e legată de o credinţă
anume, ci de ceva nedefinit care transcende destinul individual şi istoric şi asta face ca exigenţele ei să nu poată fi formulate ca atare si respectate.
În marea lor majoritate, comentatorii operei lui Kafka s-au întrebat dacă tribunalul haotic unde a fost judecat procuristul Joseph K. era sau nu real cu aceeaşi insistenţă cu care s-au întrebat comentatorii lui Shakespeare dacă nebunia lui Hamlet era reală.
În ce mă priveşte, cred că aşa cum Hamlet este nebun doar dinspre nord-nord-vest, tribunalul din Procesul este real doar dacă este privit dinspre drama pe care i-o provoacă lui Joseph K. revelaţia faptului că existenţa lui nu are sens.
Cele mai multe speculaţii s-au făcut plecînd de la faptul că acest tribunal este haotic.
Întrebarea mea este cum ar putea fi altfel, dacă
procesul lui Joseph K. este ipostazierea unui proces de conştiinţă axat pe ideea pierderii sensului existenţei.
Roger Garaudy identifică legea după care e condamnat acest personaj cu legea divină şi socoteşte că înfăţişarea judecăţii ca un proces fantastic desfăşurat într-un tribunal haotic echivalează cu negarea Transcendenţei prin negarea atributelor acesteia.
După Max Brod, lucrurile ar sta invers ; pentru eroul kafkian Dumnezeu ar reprezenta ordinea şi perfecţiunea.
Dacă Joseph K. ar fi fost credincios, nu ar fi ajuns )a co;nstatarea că existenţa lui e lipsită de sens. ln condiţia în care nu ar fi acceptat salvarea cu preţul suferinţei inocenţilor şi a copiilor, ca
1 06
Ileana Mălăncioiu
devine un tribunal haotic şi nu altceva e legat, fără îndoială, şi de felul cum se reflectă în con
ştiinţa autorului societatea pragheză a vremii de care e izolat printr-un triplu ghetou (evreu, german şi burghez) şi justiţia vremii.
Nu întîmplător, înainte de execuţia sa - despre care ştia fără să fi fost anunţat de nimeni -
Joseph K. spune : ,,Sînt fericit că mi s-au dat astfel domnii aceştia pe jumătate muţi, incapabili să
înţeleagă ceva, şi că a fost lăsată pe seama mea grija de a-mi spune mie însumi ce trebuie".
