— Putem inaugura prezența Domniei Voastre pe pământul acesta. E prima dată când Șeful sosește în spațiul acesta. Nu-i extraordinar?
— Începe să-mi placă ideea. Și are logică.
— Ceva atât de important nu se va mai face niciodată pe pământul acesta!
— Nu exagera, murmură Șeful care, de mulțumire, își plecase bărbia în piept atât de mult încât era să se înăbușe.
— Ar putea, atunci, să-i revină unuia dintre noi sarcina de a inaugura prezența Domniei Voastre pe pământul acesta, Șefule. Ce părere aveți?
— Îmi voi inaugura eu însumi prezența pe pământul acesta!
— Nu-i simplu, spuseră cei doi Asistenți în cor. Să inaugurezi și să fii obiectul inaugurării în același timp...
Atunci, ridicând energic bărbia către cer, Șeful răspunse dintr-odată:
— Sunt un om căruia îi place să înfrunte greutățile.
Și chiar așa era.
Inaugurări (2)
— Șefule, tot ce ocupă volum a fost deja inaugurat pe acest sfânt pământ unde s-a-ntâmplat să ne trezim!
Iarăși descurajare. Priveau în jur: totul era deja inaugurat.
Unele lucruri aveau chiar secole întregi de când erau inaugurate.
— Castelul ăsta...
— E anterior sosirii Domniei Voastre...
— Dacă tot ce ocupă volum pe pământul acesta a fost deja inaugurat, spuse Șeful, atunci trebuie să ne gândim la lucrurile care nu ocupă volum.
— Nici nu-mi trecuse prin minte așa ceva, Șefule!
— Mie, din întâmplare, îmi trecuse prin minte, exclamă celălalt Asistent, dar apoi am uitat!
— Ei bine, continuă Șeful, ignorând șușotelile pline de zel ale Asistenților, a apărut o idee!
— Unde, Șefule?!
Șeful continuă:
— Ideea mea e următoarea: s-a mai ivit vreodată pe pământul acesta ziua de azi?
— Întrebați dacă a mai existat vreodată, până azi, ziua de azi?
— Pe pământul acesta, mă refer numai la pământul acesta, preciză Șeful.
— Niciodată, Șefule! E prima dată când ziua aceasta sosește pe pământul acesta.
— Asta e!
— Ce, Șefule?
— Putem inaugura ziua aceasta pe pământul acesta. Inaugurez ziua de azi...
— E o idee impresionantă, Șefule!
— În loc să inaugurăm spații, inaugurăm timpuri, iată o idee importantă, fără îndoială...
Șeful făcu o pauză. Se așternu tăcerea. Continuă:
— ...Totuși, să facem o singură inaugurare – ziua de azi – mi se pare cam puțin. Cât timp rămânem pe pământul acesta, stimați asistenți?
— În program e prevăzut să rămânem două ore.
— Două ore? Câte sferturi de oră înseamnă asta?
— Opt, Șefule. Patru sferturi de oră în prima oră, încă patru în cea de-a doua oră. Opt în total.
— Bine, atunci vom inaugura nu ziua de azi, ci sferturile de oră. Din cincisprezece în cincisprezece minute vom inaugura următoarele cincisprezece minute. Opt inaugurări.
Cei doi Asistenți amuțiseră.
— Atunci, la asta vă gândeați când ați menționat posibilitatea de a inaugura lucruri care să nu aibă volum, să nu ocupe spațiu...
— De a inaugura, în fond, lucruri care să nu fie vizibile, preciză Șeful.
