021 402 26 30; 021 402 26 33
Comenzi:
comenzi@all.ro
www.all.ro
Lectura digitală protejează mediul
Versiune digitală realizată de elefant.ro
GONÇALO M. TAVARES
Gonçalo M. Tavares (n. 1970) este unul dintre cei mai importanți scriitori portughezi contemporani. A publicat romane, eseuri, povestiri, poezii și piese de teatru și predă epistemologie la Universitatea din Lisabona. A debutat în 2001 cu volumul de versuri Livro da Dança. Pentru romanul Jerusalém (2004) a primit Premiul José Saramago, Prêmio Portugal Telecom de Literatura em Língua Portuguesa și Premiul LER / Millenium BCP. A mai publicat, printre altele, volumul de eseuri Atlas do corpo e da imaginação (2013), O Bairro (Cinci plimbări prin cartier și Alte cinci plimbări prin cartier, Editura ALLFA, 2014) și romanele Um Homem: Klaus Klump (2003), A Máquina de Joseph Walser (2004) și Aprender a rezar na Era da Técnica (2007; Prix du Meilleur Livre Étranger, 2010). În 2011, Tavares a primit prestigioasele Grande Prêmio da Associaçao Portuguesa de Escritores și Prémio Literário Fernando Namora, iar până în prezent opera lui a fost tradusă în peste patruzeci și cinci de limbi.
Vocea autorului
„Trebuie să credem în puterea cuvintelor,
și în același timp să fim circumspecți.
Neîndoios, cuvintele sunt periculoase, există
cuvinte care sunt foarte periculoase – dar nu
ar trebui să uităm că, în ultimă instanță, violența,
orice fel de violență extremă este întotdeauna
rezultatul unei suspendări a cuvintelor.“
Gonçalo M. Tavares
Domnul Juarroz și gândirea
Plictiseala
Fiindcă realitatea era pentru el o materie plicticoasă, domnul Juarroz nu înceta să gândească decât atunci când era neapărat nevoie. Iată câteva situații în care era obligat să înceteze să gândească:
– când i se vorbea foarte tare
– când era insultat
– când era împins
– când trebuia să folosească un obiect util din jurul său.
Câteodată, chiar și în situațiile descrise mai sus, domnul Juarroz nu ieșea din gândurile sale, și de aceea ceilalți își imaginau că el:
– e surd (pentru că nu auzea când i se vorbea foarte tare)
– e laș (pentru că era insultat și nu reacționa)
– e foarte laș (pentru că era împins și nu reacționa)
– e neîndemânatic (pentru că nu apuca bine lucrurile, scăpându-le pe jos).
Cu toate acestea, el nu era nici surd, nici laș, nici neîndemânatic. Pur și simplu, pentru domnul Juarroz, realitatea era o materie plictisitoare.
Dimensiunile lumii
— Otrava se află doar în partea stângă a ciupercii otrăvitoare, gândea domnul Juarroz, care, pentru că nu mai ieșea de multă vreme, era convins că realitatea nu are decât o dimensiune, ca desenul de pe foaia de hârtie. Se poate întotdeauna mânca partea cealaltă, spunea.
Sertarul și utilitatea
Domnul Juarroz insista să aibă în casă un sertar în care să țină golul.
Ba avea chiar și obiceiul să spună această propoziție stranie:
— Vreau să umplu sertarul acesta cu gol.
