— Dar dacă eu am scris „ploaie“ pe hartă...
Harta (2)
După cum am spus, Șeful pierdea sau deteriora mereu hărțile patriei. Dar nu în toate situațiile era așa de distrat. De exemplu, avea mereu, în buzunarul drept, intact și bine protejat, programul diverselor canale de televiziune.
O teorie susținea următoarele: tot ceea ce nu încape în televizor – spunea Șeful – nu aparține țării. Este în afara teritoriului nostru.
Pentru el, harta cea mai reală a țării era televizorul pe care îl avea acasă.
Aceasta era viziunea personală a Șefului.
— Ce să fac eu cu harta? exclama el. Să am toate canalele de televiziune pornite, asta-mi trebuie mie!
— Așadar, spuse unul dintre Asistenți, dacă înțeleg bine, Domnia Voastră urmăriți neîncetat ce se întâmplă pe diverse canale și acționați, luând măsuri energice sau chiar foarte energice, în vederea rezolvării problemelor. Nu-i așa?
— Mai mult sau mai puțin, răspunse Șeful. E nevoie de puțină aprofundare.
Se făcu liniște în sală. Șeful își lua avânt.
— Aprofundați, Șefule!
— Aprofundați, aprofundați!
Șeful, în tăcere, concentrat, se pregătea atunci să aprofundeze.
Harta (3)
Șeful aprofunda. Utiliza în acest scop o tehnică specială, cea a repetiției.
— Conceptul meu de graniță, repetă Șeful, se definește prin liniile care delimitează ecranul televizorului. Tot ceea ce iese din ecran nu aparține țării noastre, e deja dincolo de graniță. Înțelegeți?
Unul dintre Asistenți lua notițe, pe când celălalt căsca gura de uimire. Din când în când făceau schimb de funcții.
Cei doi parcă tremurau; un tremur, s-ar spune, nu fizic sau corporal. Dimpotrivă: un tremur intelectual. Amândoi aveau senzația că trăiesc chiar atunci un moment unic, momentul în care o idee se ivește în lume pentru prima dată, cu forța incontrolabilă a unei bombe.
— Ah, de-ar avea Șeful măcar un bombardier! murmura în barbă unul dintre asistenți. Ce n-ar face el cu un singur bombardier!
După ce își recăpătă suflul și le dădu timp Asistenților să-și exerseze privirile de vădită admirație, Șeful întinse degetul mare, apăsă cu fervoare religioasă pe butonul ecranului și declamă:
— Aceasta este țara mea!
Harta (4)
Măruntul Asistent – personaj care, în ciuda numelui, era un uriaș musculos, stând întotdeauna, preventiv, la câțiva metri depărtare de Șef, pregătit să intervină rapid în discuțiile intelectuale mai aprinse –, Măruntul Asistent deci insista:
— N-ar fi rău să studiați harta țării...
— Ce mă interesează pe mine geografia? răspunse atunci Șeful, deranjat. Să-mi pregătesc discursurile, asta trebuie să fac. Fundamental e să știi să vorbești despre munți, cui îi pasă unde se află munții?
— Dar e bine să cunoașteți tot cuprinsul teritoriului, insistă uriașul. Pentru ca niciun metru pătrat să nu scape ordinelor Domniei Voastre.
Aici e aici. Coardele cele mai sensibile ale Șefului fuseseră atinse de ultima frază.
— Ia zi...
— Atunci când vă cunoașteți bine țara, în special geografia ei, aveți avantajul că puteți transmite ordine către fiecare colțișor. Dacă știți geografie, ordinele Domniei Voastre pot fi exhaustive, pe metru pătrat. Ca și cum ați avea o foaie cu pătrățele și ați umple toate spațiile cu directivele dumneavoastră. N-ați lăsa nici măcar un delușor sau un pârâu amărât în afara binefăcătoarei acoperiri a măsurilor politice luate de Domnia Voastră.
— Nu mă gândisem la asta...
— Dar gândiți-vă, gândiți-vă! propuse Măruntul Asistent. Vi se pare bine ca unui sat oarecare, pitit după o căpiță de fân, să-i fie refuzat privilegiul de a primi în fiecare zi cel puțin o măsură politică, sau două, de la Domnia Voastră?
— Ai dreptate, murmură șeful. Dă-mi încoace harta aia!
Sondajele (1)
Alegerile se apropiau, iar sondajele nu erau de partea șefului.
— Asta-i problema, spuse Șeful. Când un individ, chiar și aflat în deplina posesie a creierului său, spune că optează pentru stânga și nu pentru dreapta, de unde știm că nu gândește exact opusul?
— E o chestiune care poate fi întotdeauna pusă în discuție.
— Mai mult! continuă Șeful. De unde știm că atunci când spune că vrea s-o ia la stânga nu vrea, la urma urmei, s-o ia la dreapta?
— M-am mai gândit la asta înainte, murmură un Asistent.
— Și eu m-am mai gândit la asta înainte, adăugă celălalt.
— Ne-am gândit în același timp, căzură de acord cei doi.
