— De?
— De... (Șeful ridică mult sprâncenele, de parcă tocmai ar fi spus o ghicitoare.) E conceptul de: a trânti în sus! Nu-i o formulare exemplară? Trântim la pământ clădiri vechi, apoi trântim clădiri noi; și asta pentru că mai târziu, într-un fel, lucrurile sfârșesc întotdeauna prin a cădea.
— E un concept aproape filosofic...
— Da, fără îndoială, spuse Șeful, care, la reluarea atribuțiilor, părea un tânăr entuziasmat, e un concept care introduce percepția timpului. Totul se schimbă, dragii mei, și tot ce e ridicat în picioare are să cadă mai târziu. De aceea, începând de azi vom fi primul oraș care construiește având conștiința lucidă că totul e temporar – temporarium totio –, prin urmare: vom trânti clădiri la pământ, apoi vom trânti clădiri noi.
— Bravo, Șefule! Cu atâta filosofie, putem chiar să facem economie la ciment.
— Nu mă gândisem la asta...
Parcarea
Ținând cont de faptul că există nenumărate persoane din rândul poporului, al clerului sau chiar al nobilimii care nu se pricep deloc la motoare sau automobile, Șeful spuse:
— Ajunge!
Și, după ce își luă avânt, continuă cu următoarea declarație:
— Ajunge!
— Și asta înseamnă... întrebă cineva.
— Înseamnă că e destul, explică Șeful.
— Așadar, ajunge?
— Întocmai.
De fapt, nu i se părea suficientă vechea tradiție democratică de a oferi mașini de calități diferite în funcție de poziția ierarhică a subiectului.
I se părea important ca până și un necunoscător absolut al mărcilor de automobile, al calității demarajului și al motoarelor să poată deosebi, cu ochiul liber, un simplu director general de un ministru.
Din acest motiv întemeiat, reîncepu să laude modul în care bicicletele se deplasează prin oraș fără a polua.
Bicicletele: cunoști tehnologia cea mai avansată?
Astfel, în parcarea destinată membrilor guvernului erau acum locuri pentru: un automobil, două motociclete, patru biciclete, nouă cai; și rămânea spațiu pentru mai mult de douăzeci de măgari.
Conform bunelor practici ale respectului ierarhic și, în ciuda diferenței de viteză pe linie dreaptă, cei care veneau pe măgari soseau, de obicei, primii.
E un joc de copii, spuse domnul Kraus. Când omul politic ne vorbește despre cer și arată cu degetul în sus spunând „Vedeți?“, trebuie chiar atunci, în clipa aceea, să privim atent obiectele pe care le ține în pivniță.
Despre un guvern luminat
Miniștrii erau atât de mulți, încât la ședințele în plen era necesar să fie adus unul dintre angajații aceia de la cinematografe a căror funcție este să îndrume spectatorii către locurile lor.
Deoarece consiliul miniștrilor, conform unei tradiții vechi de secole, avea loc – la fel ca proiecțiile cinematografice – pe întuneric, angajatul cu lanterna lui era (literalmente) singurul care vedea ceva în față.
De fiecare dată când sosea un ministru, angajatul îl conducea, călăuzit întotdeauna de lanternă, printre mai multe rânduri, până la locul lui în consiliul de miniștri.
— Pe rândul acesta, al treilea scaun începând de acolo.
Cerându-și scuze de la ceilalți miniștri, nou-venitul pornea, mai călcând pe câte un picior, către locul lui.
Imediat ce ieșea omul cu lanterna, din sală dispărea orice fel de lumină; de aceea devenise un act normal ca Șeful să spună imediat, calmându-și colegii cu vocea sa:
— Sunt aici, sunt aici!
După ce îl localizau, după sunet, pe Șef, începea ședința.
Așezat pe scaunul lui obișnuit, cu trupul încovoiat, domnul Kraus pregătea următoarele cronici și nota în caiet câteva observații.
„Cauzele“ constituției enigmatice
Se plângea că nu are timp nici măcar să mănânce, atât de mare era devotamentul lui față de binele public, și totuși se îngrășa fără încetare. Cei din jurul lui erau, prin urmare, convinși cu toții că binele public conține ceva asemănător cu un exces de calorii.
Motive pentru demisie
Orice țară trebuie administrată prudent, prin întrebuințarea grijulie și deliberată a inteligenței. De aceea, atunci când se îndrăgostesc, politicienii trebuie să se retragă imediat din funcții.
Punctualitate verbală
Un anumit politician repeta de atâtea ori aceleași cuvinte, în același ritm monocord, încât colegii lui ajunseseră să-și potrivească acul cel mic al ceasului după cuvântul „Libertate“ și acul cel mare după cuvântul „Democrație“.
Decizii legislative și altele (1)
