Când se apropia vreun nefericit și spunea:
— Aș avea nevoie de un ajutor ca să investesc în firma mea...
Șeful dădea imediat replica:
— Uitați, de exemplu...
Și continua cu un lung discurs în care, de fapt, exemplifica.
Când nefericitul respectiv se întorcea acasă, nevasta îl întreba:
— Ei, ce-a zis Șeful? Ți-a dat ajutorul?
Iar omul răspundea:
— Mi-a dat un exemplu.
Alteori, oamenii mergeau la Șef ca să-i ceară lucruri foarte concrete.
De exemplu, să dea ordin să se astupe o groapă dintr-o șosea – din cauza gropii aceleia avuseseră loc mai multe accidente.
— Oh, Șefule, n-ați putea pune pe cineva să se astupe groapa aia? E un pericol! Și nu-i greu deloc să trimiteți pe cineva ca s-o repare. În două ore se rezolvă.
Ei bine, Șeful, chiar și așa, nu ceda:
— Lucrurile nu stau chiar așa, știți... spunea mai întâi. Apoi continua: Uitați, de exemplu...
Și își dădea exemplul.
Întoarcerea acasă a interlocutorilor Șefului era, de aceea, destul de repetitivă:
— Ei, ce-a făcut Șeful, a dat ordin să se înceapă reparațiile la șosea?
— Nu. Mi-a dat un exemplu.
Și mereu era la fel. Nu le dădea ajutor oamenilor care aveau nevoie de ajutor, nu le dădea bani oamenilor care îi cereau bani, nu le dădea îmbrăcăminte oamenilor care aveau nevoie de îmbrăcăminte, nu le dădea locuințe oamenilor care aveau nevoie de locuințe, nu le dădea umbrele oamenilor pe care îi prindea ploaia. În concluzie: nu dădea alimente, nu dădea apă, nu dădea pături, nu dădea un bec, un pic de sare, un șurub, nimic, nu dădea nimic nimănui, nimic! Nu dădea decât un exemplu.
Plata mai multor impozite e bună pentru cine plătește mai multe impozite (1)
— E vorba, în fond...
— Exact, Șefule! În fond!
Șeful tuși. Era la mijlocul propoziției – încă nu venise momentul pentru întreruperi servile.
— E vorba, în fond, reîncepu, iritat, Șeful, de o problemă de convingere, nu financiară.
— De convingere, Șefule? murmură Primul Asistent.
— Da, de convingere. Trebuie să transmitem ideea că impozitele sunt bune pentru cei care plătesc impozite. Cu cât plătesc mai mult, cu atât e mai bine pentru ei. Asta trebuie să creadă.
— Oh, Șefule...
— Și trebuie să transmitem acest lucru prin mijloace pedagogice, utilizând, pe cât posibil, și formule sau demonstrații economice complexe.
— Dar nu asta facem în permanență? murmură Primul Asistent.
— Oare nu suntem suficient de complecși? întrebă al doilea, cu teamă.
— Tocmai asta e! spuse, deodată, Șeful. Uneori, Domniile Voastre simplificați, iar lucrul ăsta e fatal.
— Viața nu e niciodată simplă, filosofă, imediat, unul dintre Asistenți.
— Exact. De aceea trebuie să investim și mai mult în publicitatea tehnică și obscură. Trebuie să investim mai mult în complexitate!
— Trebuie să angajăm mai mulți economiști!
— Așa!
Plata mai multor impozite e bună pentru cine plătește mai multe impozite (2)
— Chestiunea e simplă: impozitele servesc pentru a ridica nivelul de trai din țară. Corect?
— Corect.
— Prin urmare...
— Prin urmare: cu cât un individ plătește mai multe impozite, cu atât mai mult își îmbunătățește țara nivelul de trai.
