— Altfel spus...
— Altfel spus: cu cât îi rămân mai puțini bani fiecăruia ca să trăiască o lună – ca urmare a plății mai multor impozite –, cu atât mai mulți bani are țara, în general.
La limită: când îți cumperi niște pâine cu unt și o mănânci, obiectiv vorbind furi țării pâinea aceea cu unt.
— Adică: cu cât fiecare persoană în parte trăiește mai prost, cu atât mai bine trăiește țara.
— Exact!
— Trăiască, atunci, țara! exclamă Primul Asistent.
Al doilea încuviință.
— Întrebarea e: servim interesele cetățeanului individual, sau ale țării ca întreg?
— Ale țării ca întreg, Șefule! strigară, la unison, Asistenții.
Și mai repetară, cu brațele ridicate:
— Ca întreg! Ca întreg!
— Iar țara e a tuturor, insistă Primul Asistent.
— Exact! A tuturor!
— Prin urmare, dacă obiectivul nostru patriotic este creșterea nivelului de trai din țară, ce trebuie să facem e...
— Să coborâm nivelul de trai al fiecărui cetățean!
— Chiar așa!
Unii politicieni înțeleg cuvântul „popor“ ca pe un pseudonim, spuse domnul Kraus.
Apoi murmură:
— Democrație!
Și tăcu. Apoi adăugă:
— Într-un caz fericit, dacă omul din popor hotărăște de patru ori bazându-se pe inteligență și de alte patru ori lăsându-se în voia norocului, are patru posibilități de a nimeri bine.
Vecinul, domnul Henri, dădu din cap în semn de încuviințare.
Cuprinsul (1)
Un enorm comitet de Economiști intră în sediul central. Aduceau un raport uriaș. Era diagnosticul; starea economiei țării era descrisă acolo, în detaliu. Trei luni de muncă, la care participaseră peste treizeci și două de mii de Economiști. Bine remunerați, dar o meritau cu prisosință: raportul avea peste șase sute de pagini. Și cuprins.
La cuprins se opri Șeful.
— E foarte folositor. Înlesnește consultarea, spuse Șeful, surprins.
— E folositor, încuviință Președintele Comitetului de Economiști. Vedeți aici tema abordată și, imediat după aceea, la câteva spații mai încolo, apare pagina.
— Excelentă idee! exclamă Șeful.
— A mai fost utilizată și în alte lucrări, ale altor persoane, chiar și din afara politicii. Ba chiar și în alte țări. Când rapoartele sunt foarte mari, indicarea paginilor la care e aprofundată fiecare temă le permite celor care consultă documentul să găsească chestiunea care îi interesează fără să piardă mult timp.
Șeful era fascinat. Cuprinsul acela... Ce idee! Era înconjurat de oameni competenți, fără îndoială. Ce ți-e și cu economiștii ăștia!
— Impresionant, cuprinsul acesta, insista Șeful.
Și parcurgea cu degetul arătător, iar și iar, prima pagină a raportului, de la stânga la dreapta, de sus în jos, cu gesturile minuțioase ale unui orb care pipăie scrierea specială.
— Ia uite! murmură Șeful, cu același entuziasm. De exemplu, dacă mă interesează secțiunea „sărăcie generalizată“, mă duc la cuprins și uite-o aici: pagina 322. Extraordinar! Sărăcie generalizată: pagina 322. Ce frumos!
— E cuprinsul, Șefule.
Cuprinsul (2)
Șeful era în continuare fascinat de cuprinsul raportului economic.
— Extraordinar!
— E util, fără îndoială, dar nu-i decât un cuprins, murmură cineva din spate, deja plictisit.
— Important e că Șefului îi place ceva, îi spunea în șoaptă unul dintre Asistenți Președintelui Economiștilor, care începea să-și piardă orice speranță.
Ei scriseseră despre toate problemele țării. Cu mii de calcule, cifre peste cifre, concluzii practice și teoretice. Iar Șeful, nimic. Era încântat de cuprins, euforic: ca primul Om care auzise un telefon funcționând.
