Gigantul era fantoma, un personaj surprinzător, lipsit de calitățile spectrale pe care le asociem de regulă cu sta ile. Purta o mantie verde și avea pieptul dezgolit, de parcă ar disprețuit arti ciul sau tăinuirea. Torța pe care o înălța într-o mână avea forma „cornului abundenței“. Era vesel și expansiv, iar pe capul cu plete văluroase avea o coroană verde de mirt. La mijloc avea încinsă o teacă veche de sabie, însă ruginită și goală.
Această fantomă remarcabilă este clar un zeu al vegetației sau al fertilității. Cu mantia verde, coroana de pe cap, cornul abundenței și vitalitatea spontană, ar putea fratele lui Attis sau Dionis. În acest mod, Scrooge este pus față în față cu o imagine a bogăției reînnoite a naturii, un ospăț care cere să e împărțit cu semenii. Fantoma îl poartă pe Scrooge pe străzile orașului, la țară, precum și departe peste apele oceanului. Peste tot, Scrooge este martor la bucuria oamenilor și la spiritul de sărbătoare.
Fantoma îl duce să își vadă contabilul, pe Bob Cratchit, care mănâncă
friptură de gâscă alături de familia sa numeroasă. Finanțele restrânse ale familiei și grijile cu privire la ul bolnav, Micuțul Tim, nu știrbesc bucuria sărbătorii.
Scrooge se îngrijorează de starea Micuțului Tim și întreabă fantoma dacă
băiatul va trăi. Dacă viitorul nu este schimbat, îi răspunde aceasta, Micuțul Tim va muri. Când Scrooge imploră sta a să îi spună că Tim va cruțat, fantoma îi repetă propriile cuvinte: „Şi ce? Dacă moare nu e mai bine? Va micşora surplusul de populaţie.“
Scrooge este cuprins de jale și de remușcări la auzul propriilor cuvinte.
Fantoma îi spune să nu folosească astfel de cuvinte până ce nu va descoperi
„ce este acest surplus şi unde se a ă.“
Fantoma îl duce pe Scrooge la casa nepotului său, Fred, care sărbătorește alături de soție și de socri. Fred râde când le povestește acestora întâlnirea cu Scrooge și spune: „Îşi duce singur povara păcatelor… bogăția sa… ce folos îi aduce ea? La ce-i servește?“
Soția lui Fred cântă la harpă, iar Scrooge se topește auzind muzica pe care a iubit-o când era mic. Își dorește să auzit această muzică cu ani în urmă și să „cultivat bunăvoința vieții pentru fericirea proprie…“. Se bucură asistând la un joc de-a baba-oarba și la alte jocuri organizate între petrecăreți. Când fantoma vrea să plece, Scrooge o imploră ca un copil să îl lase să stea până la plecarea oaspeților.
Fantoma i-a mai dat voie să asiste la un singur joc, apoi l-a purtat departe, într-un alt colț al lumii. În toate locurile în care mergea, fantoma ducea bucuria și bogăția sărbătorilor, însă îmbătrânea vizibil, încărunțind pe măsură ce se apropia miezul nopții. Când Scrooge a întrebat-o care este motivul, aceasta i-a răspuns: „Viața mea pe acest pământ e foarte scurtă… ea sfârșește în noaptea asta.“
În acel moment, Scrooge a văzut ceva în spatele mantiei sta ei și a întrebat-o ce este. Drept răspuns, aceasta și-a deschis mantia și a scos la iveală „două făpturi prăpădite, scârboase și hidoase“, precum și „galbeni, mizeri, zdrențăroși, încruntați, cu privire de lup; dar totodată vlăguiți, umili“.
Scrooge a vrut să știe dacă aceștia sunt copiii fantomei, însă fantoma i-a spus: „Sunt copiii omului… Acesta e neștiința; cestălalt e mizeria.“
„N-au ei oare niciun loc de adăpost, niciun ajutor?“, a întrebat Scrooge.
Din nou, cuvintele anterioare ale lui Scrooge au fost întrebuințate împotriva lui, când fantoma i-a răspuns: „Nu sunt închisori?… Nu-s aziluri pentru săraci?“
Au fost ultimele cuvinte ale fantomei, indcă venise miezul nopții, iar Duhul Crăciunului prezent a dispărut, ind înlocuită de un al treilea și ultim spirit, Duhul Crăciunurilor viitoare.
Duhul Crăciunurilor vi toare
Haina acestei fantome „acoperea capul, obrazul și tot trupul lui“ și îi ascundea totul, mai puțin o mână întinsă. Scrooge tremură în fața
„învelitoarei negre“, însă îi spuse fantomei: „ştiu că eşti trimis pentru binele meu… mergi înaintea mea, Duhule!“
Din următoarele scene devine evident pentru cititor, dacă nu și pentru Scrooge, că Scrooge nu a mai apucat viitorul Crăciun. Mai întâi, un grup de afaceriști vorbeau despre un bogătaș care a murit, dar a cărui înmormântare va ie ină, indcă oricum nu va veni mai nimeni. Apoi, într-o parte rău-famată a orașului, câțiva oameni s-au adunat să vândă niște bunuri furate de la mort. După asta, Scrooge s-a găsit într-o încăpere unde, pe pat, se a a întins un cadavru, sub un așternut jerpelit. Fantoma i-a făcut semn lui Scrooge să tragă așternutul de pe cadavru, dar acesta nu a reușit.
Scrooge a implorat fantoma să îi arate pe cineva din oraș „pe care să-l mișcat moartea acestui om“.
Au urmat două scene. În prima, un tânăr cuplu era recunoscător pentru că moartea bărbatului le va da răgazul să strângă banii pe care i-i datorau.
Dar, chiar dacă nu ar fost în stare să facă rost de bani, soțul credea că „ar o mare nenorocire, dacă ar cădea în mâna unui creditor tot așa de nemilos ca și celălalt“.
A doua scenă l-a adus pe Scrooge din nou în casa angajatului său Bob Cratchit. Băiețelul, Micuțul Tim, murise, iar familia era în doliu.
Scrooge voia să știe cine a fost bărbatul care a murit. În cele din urmă, fantoma l-a dus în cimitir, unde Scrooge a văzut un mormânt neîngrijit. Pe piatra funerară era chiar numele său.
Scrooge s-a rugat de fantomă, spunând că va trăi o altă viață, implorând-o să îl asigure că viitorul pe care l-a văzut poate schimbat. „Voi cinsti Crăciunul în inimă şi îl voi celebra în ecare an“, a promis Scrooge, însă
temuta fantomă s-a dizolvat și a dispărut după tăblia patului.
Încântat că era în viață, Scrooge a țâșnit din pat și a sărbătorit râzând pe cinste. A deschis ferestrele și a a at de la un băiat din stradă că este ziua de Crăciun, înțelegând că cele trei spirite l-au vizitat într-o singură noapte. I-a cerut băiatului să ducă un curcan um at familiei Cratchit, apoi s-a îmbrăcat în cele mai bune haine. Întâlnindu-se cu unul dintre bărbații care i-au cerut fonduri pentru întrajutorarea săracilor, i-a promis o sumă generoasă. S-a dus la biserică, a vorbit cu cerșetorii și i-a mângâiat ușor pe cap pe copilașii care i-au ieșit în cale. A trăit „o fericire deplină“ la cina de Crăciun a nepotului. A doua zi de dimineață, i-a mărit salariul lui Cratchit și i-a promis să îi ajute familia.
Micuțul Tim a supraviețuit, iar Scrooge, ni se spune „Le deveni un bun prieten și un om bun, mai bun decât toți locuitorii marelui oraș, înaintea lui și după dânsul…“, precum și că „Nu mai avu nici o întrevedere cu Duhurile…“.
SĂ RECUNOAȘTEM ASPECTELE ILUZORI ALE BANILOR
Spiritele îi oferă lui Scrooge potențialul unei schimbări profunde. Acesta își ia locul în scena veche de când lumea, a sacri ciului și a schimburilor ce au loc între lumea oamenilor și cea a spiritelor. Bogăția în constantă reînnoire a naturii este simbolizată de Duhul Crăciunului prezent. Dar, cum bine știm, un astfel de zeu al fertilității nu se poate dezlega de ciclurile nesfârșite ale vieții urmate de moarte. Teaca goală cu care este încins Duhul Crăciunului prezent sugerează legătura dintre fertilitate și moarte. Această legătură ne aduce aminte că putem trăi numai în prezent, numai în momentul de acum, în viața de acum. Pentru Scrooge, moartea vine sub forma unei fantome întunecate, pe care Scrooge o primește ca pe un mesager al bunăvoinței, Duhul Crăciunurilor viitoare.
Văzând această competiție dintre forțele primordiale, o competiție pe care Scrooge o trăiește în propria viață, el își dă seama că banii au devenit, pentru el, o simplă iluzie. A căutat să acumuleze banii de dragul banilor, însă
a uitat că bogăția acestora este numai un simbol. După moarte, banii nu vor mai avea nicio valoare, nu îi vor aduce nicio persoană îndoliată la mormânt.
De Crăciun, o zi a nașterii (atât pentru soare, cât și pentru lumina lui Hristos), Scrooge însuși se naște într-o nouă viață. Singura lui alternativă
este reprezentată de moarte, e în sensul real, al numelui său înscris pe o piatră funerară, e în sensul morții simbolice, a unui om care nu poate oferi lumii din propria vitalitate.
Este, bineînțeles, paradoxal faptul că vechiul Scrooge trebuie să moară
pentru a evita moartea în care a trăit, precum și mormântul neîngrijit care îl așteaptă. Odată ce reușește să elibereze banii acumulați, energia sa curge și se conectează cu energia altora. Și, odată ce le oferă și altora, devine mult mai generos cu sine.
Scrooge ajunge, prin încercări spirituale, la conștientizarea propriului rol în relație cu lumea și cu sine. Cu toate acestea, ecare trebuie să parcurgă
propria călătorie în relație cu nanțele și bunurile materiale. oreau, spre exemplu, spunea că nu vrea să aibă de-a face cu proprietatea, indcă
