bunurile deținute duc cu ușurință la înrobirea proprietarilor prin grijile și atenția pe care le-o solicită. 4 Scrooge nu ar putut împărtăși această
convingere, din cauza sărăciei în care a crescut, care a elevat pentru el bogăția mult deasupra oricărei alte aspirații. De fapt, mulți lideri ai comunităților din secolul al XIX-lea considerau sărăcia o școală în care oamenii învățau răsplata trudei. 5 Chiar așa să fost, Scrooge sigur nu a învățat cum să își folosească bunurile, nici pentru sine, nici pentru alții.
Scrooge, cel puțin, era un avar asumat. Alte povești ilustrează cum împărțirea bogăției, sau chiar renunțarea la achiziționarea de bunuri suplimentare, poate ascunde sentimente foarte diferite de generozitate sau dragoste față de comunitate. Un basm chinezesc ilustrează felul în care zgârcenia se poate ascunde sub masca generozității.
BANI NASC GRIJI
Bani nasc griji este un basm care spune povestea a doi vecini, unul bogat, altul sărac. 6 Cel bogat, Chen Boshi, își petrecea tot timpul preocupându-se de banii săi: făcea investiții, acorda împrumuturi, plătea taxe. Abia dacă avea timp să mănânce, indcă treburile bănești îi acaparau toate zilele și nopțile.
Nevasta îl implora să nu trudească până la moarte, însă el nu știa cum să își ușureze sarcinile bănești.
Vecinul sărac Li al IV-lea era lucrător cu ziua. Deși muncea din greu, câștiga foarte puțin și nu avea economii. Când venea acasă seara, îi dădea câștigurile nevestei. Împreună, câștigurile celor doi abia dacă le ajungeau ca să nu moară de foame. Cu toate acestea, Li și nevasta erau fericiți, iar după
cină Li cânta acompaniindu-se la mandolină.
Vecinul bogat nu auzea niciodată cântecele lui Li, indcă era afundat în calculul rentelor și al dobânzilor. Cu toate acestea, nevasta lui le auzea, iar muzica veselă o întrista. Îi spuse bărbatului că bogăția nu le aduce fericire, în vreme ce vecinii săraci sunt fericiți.
Chen spuse că Li e fericit doar pentru că e sărac și, conform proverbului, săracii au timp din belșug. Ca să îl facă să se oprească din cântat, după cum
spunea Chen, trebuia să îi dea lui Li niște bani. Nevasta lui Chen spuse că
banii îi vor face și mai fericiți pe Li și pe nevasta lui, însă Chen era convins că are dreptate.
A doua zi, Chen îl chemă în vizită pe Li. Când acesta sosi, Chen îi spuse că, în calitate de vecini vechi, cei doi au o legătură puternică. Apoi se gândi că Li nu va câștiga niciodată prea mulți bani ca muncitor și îi oferi 500 de bucăți de argint. Îi propuse să își deschidă o afacere, dar, în orice caz, îl asigură că împrumutul nu trebuie rambursat.
Li îi mulțumi și fugi acasă să îi povestească nevestei de-spre bogăția pe care a dobândit-o. Încetă să mai cânte și se gândi numai cum să folosească în cel mai pro tabil mod banii. Ne ind în stare să găsească o soluție mulțumitoare, ajunse ca vecinul său bogat. Se întorcea acasă seara târziu, după ora cinei, și își pierduse dorința de a cânta acompaniindu-se la mandolină. Își petrecea nopțile făcându-și griji cu privire la bani.
Chen și nevasta erau încântați că muzica și cântatul au încetat. Din nefericire pentru ei, zeului norocului i se făcu milă de Li.
După două nopți nedormite, Li abia dacă se mai putea ridica din pat.
Dintr-odată, zeul norocului îi apăru și îl avertiză cu privire la grijile pe care le nasc banii. „Adu-ți aminte și eliberează-te de ele“, îi spuse zeul.
Li simți că își recapătă energia. Fugi la vecin și îi returnă toate cele 500
de bucăți de argint. Mulțumindu-i lui Chen pentru dărnicie, Li se simți ușurat de o imensă povară și putu dormi, în sfârșit, liniștit. Noaptea următoare, sunetele mandolinei și cântecele lui Li puteau auzite din nou din casa vecinului bogat.
Conform basmului, Chen și-a pierdut curând toată bogăția și a trăit în sărăcie, însă muzica și cântecele ce veneau din casa lui Li nu făceau decât să
sporească în bogăție.
CUM ÎNĂBUȘĂ ACUMULAREA BANILOR PUTEREA IMAGINAȚIEI
ȘI A VINDECĂRI
Zgârcenia sub masca generozității poate trece nedetectată de către prieteni sau vecini. Însă nu poate scăpa de vigilența spiritelor care guvernează
abundența. Nu doar că zeul norocului îl previne pe Li în legătură cu obsesia
banilor, dar îi și pricinuiește decăderea lui Chen, bineînțeles, indcă Chen și-a pierdut norocul care i-a adus bogăția.
Chen seamănă mult cu Scrooge la începutul Povești de Crăciun. Este obsedat de propria avuție; atât el, cât și soția au pierdut bucuriile simple pe care le oferă viața. Asemenea lui Scrooge și sta ei lui Marley, Chen clar duce un lanț „alcătuit din casete pentru bani, din chei, din lacăte, din registre și din pungi, toate de er“.
Printre bucuriile simple care îi sunt negate lui Chen se numără și abilitatea de a se bucura de fericirea altora și de a asculta cu plăcere acordurile muzicale, care poate înțeleasă, într-un sens mai larg, ca plăcerea acordată de lumea artelor și de tărâmul imaginației. Chen este atât de absorbit de bani, încât nici nu aude muzica, în vreme ce soția, auzind-o, vrea numai să reducă la tăcere bucuria pe care aceasta o exprimă.
Dacă privim la nivel super cial transformările interioare prin care trec atât Scrooge, cât și Chen, s-ar putea ca ele să ne apară asemănătoare. Scrooge dobândește capacitatea de a da săracilor și de a afabil cu rudele, iar Chen dăruiește săracilor și pare afabil cu vecinii. Desigur, Scrooge și Chen nu s-au schimbat în moduri asemănătoare, indcă motivațiile din spatele gesturilor lor sunt complet diferite.
Scrooge, cum am spus mai înainte, își contemplă viața și își dă seama că
trebuie să se schimbe. Dacă nu o va face, îl așteaptă o moarte sigură, indcă
deja a încetat să mai trăiască. Pe de altă parte, Chen oferă din argintul lui pentru că nu poate tolera bucuria altora. Dărnicia lui este exact opusul a ceea ce pare a . Ea izvorăște nu din dragoste de viață și de semeni, ci din ură. Nu își poate elibera energia vitală, acumulată sub forma împrumuturilor, a pământurilor și a banilor, și nu o poate lăsa să curgă
liberă în comunitatea sa.
Chen nu întâlnește mesageri din lumea spiritelor. Nimic nu se întâmplă
în sinea lui Chen care să precipite o transformare personală, astfel că este condamnat la o viață în sărăcie. Sărăcia cu care este pedepsit Chen la nalul poveștii este numai echivalentul extern al sărăciei dinăuntrul lui.
Chen este în puternic contrast cu Li al IV-lea, care are un nume atât de distinct. Ne-am putea gândi că este a patra generație de bărbați Li sau poate al patrulea copil. Într-un sens mai larg însă, numărul 4 presupune
de nitivare. Această perspectivă vine din numerologie, simbolistica numerelor. Unu este unitatea, doi este dualitatea, trei este schimbarea ( indcă trei este format din unu plus doi, care este potențialul schimbării creat de întâlnirea dintre unitate și dualitate), iar 4 este de nitivarea ( indcă
4 este format din 3 plus 1, care simbolizează schimbarea plus unitatea).
Li al IV-lea este o persoană completă, are o dragoste desăvârșită pentru nevasta lui, un spirit al muncii cinstite, bucuria muzicii. Din moment ce apare în poveste ca un bărbat desăvârșit, Li nu are nevoie de schimbarea de viață pe care cele 500 de bucăți de argint au potențialul să i-o ofere. Astfel că
zeul norocului intervine atunci când Li își pierde direcția și este schimbat de atracțiile lumii. Zeul îl readuce pe Li pe propria cale, cea a bogăției unei familii iubitoare și a bucuriei conferite de muzică și imaginație.
