Poziția pe care o adoptă este la fel de rigidă ca cea adoptată de fantomele care îl vizitează pe Scrooge și îl conving să se îndepărteze de calea avară prin care se adâncește în moarte.
Hotărârea reginei-zeiță de a se asigura că soțul găsește calea corectă
pentru el îmi aduce aminte de experiențele unei prietene al cărei u era dependent de droguri. Treptat, cu mare amărăciune, aceasta a fost nevoită să
îl „înțarce“ și i-a cerut să plece din casa ei. În ciuda generozității sale naturale și a iubirii pe care i-o purta ului, a fost nevoită să îi ignore rugămințile repetate pentru bani și să nu îi ofere nimic. Uneori, apărea la ușa ei și implora să îl primească. Alteori, îi telefona și implora să îi dea bani de mâncare. La început, hotărârea ei pălea și îi dădea bani, ca mai apoi să
a e că fuseseră cheltuiți pe droguri. În cele din urmă, a fost nevoită să își suprime instinctele materne și să îi refuze adăpost, mâncare și bani. I-a dat numele persoanelor care l-ar putut ajuta cu un program în 12 pași pentru
reabilitare. Întocmai ca regina-zeiță, mama a fost nevoită să îl lase pe ul său să treacă prin pericolul extrem, în speranța că va vedea eroarea căii sale și va regăsi viața pe care era menit să o trăiască.
Am pomenit povestea ei indcă poveștile anterioare, despre morari, vânători tribali, avari din epoca victoriană, un țăran chinez și monarhi din India antică ne-ar putea părea îndepărtate de preocupările contemporane.
Ne pot oferi oare aceste povești o oglindă pentru vremurile de azi? Ne-am putea gândi că rea umană nu a evoluat cu aceeași repeziciune ca și tehnologia. Nu ne-am lepădat nici de speranțele, nici de temerile noastre cu privire la bunăstarea materială. Ele au fost modelate de atitudini cu privire la bogăție și bani care dăinuie nu de secole, ci de milenii.
DE CE NU AR TREBUI ÎNGROPATĂ ENERGIA VITALĂ
Discuția din capitolul anterior, referitoare la sacri ciile umane, pare nelalocul ei într-o carte despre bani, însă această carte este intitulată Viața secretă a banilor. Operând în afara conștiinței noastre cotidiene, zeița Moneta își face miracolele fertilității. Numele ei ne vorbește despre memorie, însă ea a fost în mare parte uitată astăzi. Am uitat cum odată
aveam ritualuri pentru a ne desluși și alina temerile cu privire la abundența naturii. Fiindcă Moneta domnește în lumea arhetipurilor, la care avem doar rareori acces în ziua de azi, suntem asemenea unor martori la un eveniment măreț despre care nu știm aproape nimic.
Lipsa noastră de cunoaștere de sine ne-ar putea tenta să ne proiectăm temerile asupra banilor. Fără a ne gândi măcar la sacri ciile umane oferite Monetei și surorilor sale zeițe, temerile noastre nespuse cu privire la fertilitate ne determină să începem sacri ciul propriilor energii vitale.
Morarul îngroapă aurul care simbolizează comoara, energia vieții sale.
Bogățiile nefolosite ne sunt cu adevărat furate, indcă sunt întocmai ca energia vitală, pe care o oferim inconștient unor zei falși. Întocmai ca Bluejay, s-ar putea să ardem carnea în exces, în loc să o împărțim cu tribul nostru. Sau, precum Scrooge, s-ar putea să refuzăm să ne oferim ceva chiar nouă înșine, ca să nu mai vorbim de alții. A oferi cu duplicitate, ca Chen, sau a ne abate de la calea noastră, ca regele Shikhidhvaja, sunt pur și simplu alte forme de zgârcenie, alte moduri de a ne sacri ca energiile.
Spiritele și zeitățile din aceste povești despre bogăție și bani sunt înfățișări ale Monetei și ale noastre. Avem puterea de a înțelege ciclurile morții și ale vieții noi care ne fac să ne dorim să m avari, să ne conservăm întreaga energie vitală. Dacă păstrăm su cient din această forță prețioasă, ne imaginăm, poate, că nu vom nevoiți niciodată să ne temem de lipsa unui adăpost, de foamete, de moarte. Firește, nu suntem conștienți de aceste gânduri, nu avem o conștiință a ceea ce ne face avari sau să reținem bani și energie vitală. Nu folosim banii cu rolul lor simbolic, ca urmași ai Monetei.
Când spiritele îi ajută pe Scrooge, pe Li, pe regele Shikhidhvaja, ceea ce vedem este puterea pe care o avem de a ne vindeca pe noi înșine. Dacă avem norocul să primim această intervenție spirituală sau dacă suntem deschiși să
o primim atunci când ne-o oferă un prieten, un mentor, sau un grup, cum ar Debitori Anonimi, atunci viața ni s-ar putea schimba pe măsură ce înțelegerea noastră se aprofundează.
Chiar și o dependență este, conform psihologului C.G. Jung, o formă de sete spirituală. Jung și-a exprimat acest punct de vedere în corespondența purtată cu Bil Wilson, fondatorul organizației Alcoolici Anonimi. 8 Această
interpretare a facilitat dezvoltarea programului în 12 pași, principiul central ind încrederea într-o putere superioară. Deși suferința dependentului este groaznică, ducând la pericol de moarte în cazul ului prietenei mele și al multor altora, această suferință poate de asemenea parte din experiența care determină o persoană să renunțe la droguri, la alcool sau la alte comportamente compulsive și să pornească în căutarea sinelui real.
Iluzia centrală a vieții avarului este că energiile vitale sunt nite, că astfel de energii pot controlate și conservate prin refuzul de a oferi. Am pomenit mai înainte că una dintre rădăcinile numelui zeiței Moneta este măsurătoarea. Banii sunt o unealtă foarte valoroasă pentru măsurarea valorii obiectelor și serviciilor, de altfel, foarte diferite unele de altele. Cu toate acestea, banii, în rolul lor spiritual, de substanță sacră, derivată din schimburile cu lumea spirituală, nu sunt supuși acelorași legi de măsurare ca și banii în rolul lor lumesc, de unealtă utilă în piața de schimb.
Charles Dickens a înfățișat Duhul Crăciunului prezent ca pe un zeu verde ce ține ridicată o torță în forma unui corn al abundenței. Nu putem măsura o asemenea abundență. Aceasta este mai mare decât datoria
națională, mai mare decât valoarea tuturor posesiunilor de preț pe care umanitatea le-a creat în perioada atât de scurtă de la ridicarea în două
picioare, când omul s-a văzut ca oglindă a divinului. Însă ceea ce nu poate măsurat poate , totuși, pus in circulație. Inevitabil, această circulație va include banii și bogăția dobândită pe parcursul multor ani. Dacă ne dorim ca acestea să circule în mod înțelept, trebuie să privim mai profund bogățiile cu care Moneta ne-a binecuvântat.
01 În română, „gaiță“.
02 În română, „corb“.
03 Charles Dickens, A Christmas Carol. 1843. O noapte de Crăciun. 1907, ediție bilingvă, traducere de Constantin Șăineanu, Contemporary Literature Press, Universitatea din București, 2015, p. 11.
Toate citatele ulterioare sunt preluate din aceeași ediție.
CAPITOLUL 5
SURSA BOGĂȚI LOR
Către o nouă înțelegere a ofertei
În povestea din capitolul anterior, a morarului care își îngroapă aurul care apoi îi este furat, vecinul îi propune morarului să înlocuiască aurul pierdut cu o piatră. Această piatră oarecare cu siguranță pare lipsită de valoare, însă
de multe ori cele mai comune obiecte dobândesc valoare când sunt privite într-o lumină nouă. O parte a acestui proces poate să e vederea sinelui într-o lumină nouă și scoaterea la iveală a bogățiilor interioare de care nici nu eram conștienți.
Dacă privim povestea morarului dintr-o altă perspectivă, ne-am putea întreba ce vrea să spună vecinul când îi propune să îngroape o piatră. Cum poate piatra să substituie aurul? Acest capitol va urmări simbolul banilor până la sursa bogăției noastre interioare și ne va arăta cum aceasta poate eliberată în moduri care o sporesc și o fac bene că celor dragi și comunităților noastre.
BĂIATUL ȘI PIATRA
Imaginația simbolică
Renumitul psiholog C.G. Jung a relatat despre un joc pe care îl juca când avea în jur de opt sau nouă ani. 1 În grădina familiei cobora o pantă, în care se a a o piatră proeminentă, de dimensiuni mai mari. Băiat ind, Jung considera piatra bunul său personal. În jocul lui, își spunea astfel: „Eu șed pe această piatră. Eu sunt sus, iar ea este jos.“ Dar piatra putea avea la rândul ei un „eu“, astfel că și piatra putea să spună: „Eu mă a u aici, pe această pantă, iar el șade pe mine.“01 Jung a început să e frământat de următoarea întrebare: ședea el pe piatră sau era el piatra pe care ședea? Întrebarea îl captiva, iar răspunsul era ambiguu, un mister încântător care îl făcea pe băiat să petreacă ore în șir făcând speculații cu privire la piatra sa.
Imaginea pietrei este cea a unei substanțe eterne. Piatra va dăinui mult timp după dispariția cărnii, astfel că piatra îi va supraviețui băiatului. Dacă, pe de altă parte, băiatul este piatra, atunci o părticică din viața lui va supraviețui fragilității propriului trup. Cu alte cuvinte, cum a recunoscut ulterior Jung, meditațiile sale asupra pietrei erau meditații asupra su etului, un su et nenumit de către băiat la momentul respectiv, dar care există și așteaptă călătoria de redescoperire a sinelui care avea să devină drama centrală a vieții lui Jung.
Cei mai mulți dintre noi trăim chinurile su etești ca pe niște lupte interioare. De multe ori, deznodământul lor este o înțelegere de sine mai profundă și o viață trăită în armonie cu sinele. Acest proces se poate numi descoperirea su etului sau, pentru cei care preferă un termen neutru, descoperirea potențialului ascuns în ecare dintre noi. Când potențialul este îngropat, morarul sau cineva a at în aceeași situație trăiește pierderea dureroasă a neîmplinirii propriului potențial.
MINERUL ȘI AURUL SĂU
Sensul propriu
