Pentru prima dată, oamenii au simțit teama și anxietatea morții. După cum i-a spus Dumnezeu lui Adam, „țărână ești și în țărână te vei întoarce“21. Cu toate acestea, consumarea fructului interzis a permis și conștientizarea naturii morale a umanității și a datoriei omului față de creator, după
asemănarea căruia am fost creați.
RAPUNZEL
Iată o altă poveste despre consumarea fructului interzis.22 Au fost odată un bărbat și o femeie care tânjeau de ani de zile să aibă un copil. De la fereastra din dosul casei, cei doi vedeau o grădină frumoasă, împrejmuită de un zid înalt, plină cu ori și legume, peste care stăpânea o vrăjitoare de temut.
Femeia a avut po ă să mănânce rapunzel (un soi de salată), care creștea întrun strat foarte frumos. Pe măsură ce po a de rapunzel a femeii s-a întețit,
aceasta a căzut bolnavă, indcă știa că nu va putea niciodată să mănânce ceea ce își dorea.
Întrebată de bărbatul ei ce s-a întâmplat, femeia a spus că va muri dacă
nu va mânca din rapunzel. Bărbatul și-a propus să îi salveze viața femeii cu orice preț. Așa că, într-o noapte, a intrat pe furiș în grădină și a adus acasă
niște rapunzel. Dar pe măsură ce se înfrupta din salată, po a femeii era tot mai mare.
În cele din urmă, bărbatul s-a văzut nevoit să se întoarcă în grădină, să
mai culeagă rapunzel, însă vrăjitoarea l-a surprins și i-a spus că îl va pedepsi aspru pentru furt. Bărbatul a rugat-o să aibă milă, explicându-i că a furat numai pentru a-i satisface pofta nevestei.
Explicația i-a domolit furia vrăjitoarei. I-a oferit bărbatului atât rapunzel cât dorea nevasta lui, însă a pus și o condiție: cei doi aveau să îi dea vrăjitoarei primul lor copil. Bărbatul, înfricoșat, a acceptat.
Bineînțeles, femeia a rămas grea. Când a născut copilul mult dorit, vrăjitoarea s-a înfățișat, cerând să i se dea ceea ce este al ei. Când Rapunzel avea 12 ani, ind cea mai frumoasă fată din lume, vrăjitoarea a încuiat-o într-un turn, în mijlocul unei păduri. Turnul nu avea nici intrare, nici scări, însă când vrăjitoarea o striga de la baza turnului, Rapunzel își lăsa părul lung, auriu, să cadă de la fereastră, iar vrăjitoarea se urca în turn pe părul ei.
Au mai trecut câțiva ani. Rapunzel cânta deseori pentru a-și ține de urât.
Într-o zi, un prinț, trecând pe lângă turn, a auzit frumosul cântec al acesteia și a văzut-o pe vrăjitoare urcând pe pletele aurii până în vârful turnului.
După ce vrăjitoarea a plecat, prințul a strigat-o pe Rapunzel, cerându-i să își lase în jos pletele, pe care el a urcat în turn. După ce și-a revenit după
sperietura trasă la vederea, pentru prima dată în viața ei, a unui bărbat, Rapunzel a simțit că prințul avea să o iubească mult mai tare decât vrăjitoarea și a fost de acord să se mărite cu el și să plece. I-a luat mâna într-a ei pentru a pecetlui căsnicia, iar la scurt timp a și rămas însărcinată.
Din nefericire, înainte de a putea fugi cu prințul, Rapunzel a întrebat-o din naivitate pe vrăjitoare de ce prințul e mai ușor de ridicat decât ea.
Vrăjitoarea, furioasă, i-a tăiat părul lui Rapunzel și a izgonit-o în deșert, să
trăiască singură, în sărăcie.
Când și-a făcut apariția prințul, vrăjitoarea a lăsat să coboare pe fereastră
părul auriu, cu care l-a ridicat pe tânăr. A ând de la vrăjitoare că nu o va mai vedea niciodată pe Rapunzel, prințul a fost cuprins de durere și s-a aruncat din turn. Deși nu a murit, și-a pierdut vederea când mărăcinii i-au străpuns ochii. Orbit și plângând după soția pierdută, prințul a continuat să
cutreiere pădurea, trăind în sărăcie lucie.
Într-o zi, după câțiva ani de cutreierat pădurea în căutarea lui Rapunzel, prințul a auzit o voce cunoscută. Ajunsese în sfârșit în locul în care Rapunzel trăia în singurătate cu pruncii lor, un băiat și o fată. Recunoscându-l și strângându-l în brațe, Rapunzel a plâns, iar lacrimile sale i-au vindecat vederea prințului. Când au ajuns în regat, Rapunzel a fost primită cu bucurie, iar cei doi au trăit mulți ani fericiți.
ÎNCHISOAREA DATORNICILOR CA LOC AL CONȘTIENTIZĂRI
ACUTE
Rapunzel, din Basmele Fraților Grimm, ne arată încă o dată felul în care copilul este nevoit să plătească prețul datoriilor acumulate de părinte sau de cineva din arborele familial. În poveste, mama va muri dacă nu consumă din lumea vegetativă simbolizată de rapunzel. Înfruptându-se cu rapunzel, pare că în stomacul ei se împlinește un prunc ale cărui origini în lumea vegetativă
sunt con rmate în momentul în care vrăjitoarea îi dă numele de Rapunzel.
Mama are o datorie de plătit pentru rapunzel, salata care nu doar că i-a salvat viața, dar i-a oferit și viața unui copil. Trebuie să plătească prin Rapunzel; trebuie să plătească cu viața pruncului pentru darul fertilității.
Dacă asta ar totul, ar su cient de rău. Însă vrăjitoarea, care prin puterea ei de a da și a reține bogăție vegetativă ne aduce aminte de Demetra, Cybele și Chicomecohuatl, o întemnițează pe fată într-un turn fără cale de acces. Acest turn este închisoarea datornicilor; aici, ica își sacri că viața pentru datoria mamei. Însă turnul simbolizează, de asemenea, ascensiunea su etului, deplasarea pe verticală a materialului lumesc către ceea ce este divin. În acest turn, Rapunzel este întemnițată până ce, asemenea Persefonei, intră în contact cu aspectul său (simbolizat de prinț) care îi permite să
forțeze separarea de aspectul mamei (simbolizat de vrăjitoare) care nu i-ar permite niciodată icei să își trăiască propria viață.
Izolarea turnului fără cale de acces ne sugerează faptul că Rapunzel trece printr-un proces de aprofundare a cunoștințelor despre propriile sentimente.
Numai părul ei auriu îi permite să intre în contact cu lumea exterioară.
Asemenea crengii de aur pe care Enea a găsit-o în pădurea verde, părul auriu ne dezvăluie bogăția care face parte din Rapunzel și care așteaptă să e descoperită. Deși călătoria către cunoașterea de sine este dureroasă, aridă și singuratică, în cele din urmă, este și vindecătoare. Rapunzel ne arată că
închisoarea datornicilor ar putea un loc pentru evoluția dureroasă a cunoașterii de sine. Dacă ne-am gândi mai des la datoria pe care o avem pentru viață, atunci poate că am avea o înțelegere mai bună a chestiunilor ce țin de datorie cu care ne confruntăm zilnic. Am putea cerceta dacă faptul de a datori la nivel existențial, indiferent în ce manieră, ne predispune sau nu să intrăm și în datorii bănești. Dacă ne găsim întemnițați în turnul datornicilor, am putea contempla valoarea acestei imagini a întemnițării.
Când suferim de anxietate din cauza datoriilor bănești și a fricii de faliment, pierdem momentele prețioase ale vieții întocmai ca și cum am fost întemnițați. Cum am putea folosi axul solid al acestui turn înalt care tinde către înălțimile spirituale pentru a înțelege datoriile care ne aparțin cu adevărat? Dacă ne putem confrunta pe noi înșine, datoria ar putea o provocare ce ne oferă o înțelegere mai profundă a propriei ri.
Un aspect surprinzător al basmului Rapunzel este faptul că ica plătește pentru datoria mamei. Acest aspect ne-ar putea duce cu gândul la discuția anterioară despre moștenire. Este ca și cum ica ar moștenit o datorie de la mamă. Firește, din perspectiva legilor succesiunii, dacă defunctul are numai datorii, fără bunuri, atunci moștenitorii nu primesc nimic. Nu sunt obligați să plătească datoriile; creditorii defunctului pierd ce le era datorat.
Așa cum a scris și Shakespeare în Furtuna, „Cine moare își plătește toate datoriile“.23 Cu toate acestea, Rapunzel a plătit amarnic pentru salata care i-a dat viață nu doar ei, ci și mamei sale.
CUM SE ASEAMĂNĂ DATORIA CU MOȘTENIREA
Datoria și moștenirea se asemănă într-un mod straniu și surprinzător. Dacă
