69 Christos Yannaras, Heidegger şi Areopagitul, 1996, Bucureşti: Anastasia, p. 54.
42
Diferenţierea dintre fiinţă şi fiinţare este numită de Heidegger diferenţă
ontologică. Pe baza sa Dasein-ul poate (şi se poate) înţelege70: fiinţa trebuie să îi fiedeschisă pentru ca el să se poată în genere orienta spre fiinţare. Această deschidereîi oferă Dasein-ului posibilitatea să experimenteze faptul că există diverse forme alefiinţei şi că modalitatea de a fi a unui obiect fizic diferă de cea a unei figurigeometrice şi, de asemenea, că cele două tipuri de a fiinţa sunt la rândul lor diferite demodalitatea de fiinţă a Dasein-ului. Dacă obiectele fizice şi figurile geometrice au încomun faptul că pot fi experimentate în mod fundamental ca obiecte ale actelornoastre, Dasein-ul este o fiinţare de nedescoperit fundamental printr-oobiectualizare. În experienţa fiinţării el pretinde să fie inclusă raportarea la propria
existenţă.
IL3. Faptul de afi în lume şi dubla structură a Dasein-ului
Heidegger desemnează Dasein-ul ca fapt-de-a-fi-în-lume, înţelegându-sepe baza lumii71 şi fiind capabil să interpreteze semnificaţiile fiinţărilor. Faptulde-a-fi-în-lume reprezintă a patra determinare a Dasein-ului. ,,Lumea" înseamnă
complexul de semnificaţii datorită căruia fiinţarea umană poate conferi o utilizareadecvată oricărui ustensil. Dar, de asemenea, şi Dasein-ul se înţelege pe sine pornind dela fiinţa ce îi revine ustensilului; aceasta înseamnă a fi „în" lume. Aşadar, ,,în" nu are aicisensul spaţial - al situării în interiorul fiinţării, aşa cum se află un lucru printre altele - cipe acela de „a sălăşlui", ,,a locui", a fi „în" anumite situaţii ce îl ajută să se definească.
Faptul-de-a-fi-în-lume priveşte deschiderea comprehensivă faţă de lume.
Nu trebuie confundat conceptul heideggerian de lume cu cel husserlian de
lume a vieţii (Lebenswelt). De fapt, ele nici nu au un numitor comun, pentru că lafiecare gânditor acest concept are roluri diferite. La Husserl, ideea de lume a vieţiieste dezvoltată pornind de la disputa cu obiectivismul - începând de la perspectivalui Galilei asupra ştiinţei şi asupra raportului dintre subiectiv şi obiectiv. Părintelefenomenologiei susţine că pretenţia de a ne raporta la descrierile geometrice alelumii fizice ca fiind ceea ce ne apropie de lumea „autentică" obiectivă - spredeosebire de cea subiectivă, caracterizată de culoare, miros, gust - reprezintă ogreşeală bazată pe inadecvarea la obiectele cunoaşterii. Figurile geometrice suntcazuri ideale, pe care nu le găsim în realitate şi ele ţin de altă regiune ontologică
70 Zaine Ridling, The Witness of Being: the Unity of Heidegger 's later Thought.
Missouri, 2001, Missouri: Access Foundation Kansas City, p. 584: "If Dasein has been chosen as the only being to have access to Being, it is because Dasein has the sense or meaning of Being, can in advance and always already understand Being by relating and acting not only to its own Being, btit toward other beings. For Dasein only is there an other, and this is so because Dasein has the sense or meaning of difference (that is, of Being)".
71 M. Heidegger, Originea operei de artă, 1998, Bucureşti: Humanitas, p. 103: ,, ( .. . ) lumea este cea care provine din relaţia existentă între Dasein şi starea de neascundere a fiinţei".
43
