obiect al ştiinţelor. Ea îi permite Eului să se elibereze de legăturile cu fiinţarea şi să seînţeleagă pe sine. Prin angoasă Dasein-ul este aruncat într-o situaţie ce îl pune în faţaposibilităţii de a proiecta o nouă înţelegere a lumii, aceasta pentru că înţelegereanoastră a fiinţei fiinţării devine problematică. În noua situaţie se revelează faptul că
interpretările fiinţării acceptate în general nu sunt singurele posibile; se deschide unspectru cu totul nou de sensuri şi, odată cu acesta, noi interpretări.
Numai prin raportarea la nimic devine în genere posibilă experienţa fiinţării cafiinţare, înţelegerea diferenţei între ceea ce „este" sau ,,nu este" fiinţarea: ,,Dincapul locului, întrebarea privitoare la fiinţare a mers mână în mână cu întrebareaprivitoare la ne-fiinţare, la nimic. Şi acest lucru nu se petrece în chip exterior, casimplă formă însoţitoare; pe măsura vastităţii, adâncimii şi originarităţii cu careeste pusă întrebarea privitoare la fiinţare se configurează şi întrebarea privitoarela nimic; şi invers. Modalitatea interogării privitoare la nimic poate fi folosită camăsură şi ca indice pentru modalitatea interogării privitoare la fiinţare" 76.
Raportarea la nimic reprezintă, aşadar, începutul oricărei metafizici, pentru că
dezvăluie caracterul transcendent al Fiinţei.
Astfel, odată cu angoasa apare şi o deschidere pentru fiinţă - sferă desemnificaţie -, deschidere ce face posibilă interpretarea fiinţării (spirituală şinaturală). Fără o interpretare a fiinţei fiinţării, interpretările noastre din oricedomeniu ar fi inconsistente. Iar pentru că orice formă de interpretare presupunedeschiderea comprehensivă pentru fiinţa fiinţării, se poate vorbi despre o filosofie
hermeneutică. Însă filosofia lui Heidegger este hermeneutică într-un sens diferit defilosofia lui Dilthey - limitată la interpretarea fiinţării spirituale, singura desprecare el consideră că putem avea interpretări.
Concluzii
Fenomenologia se afimiă ca o încercare de a elibera filosofia deprejudecăţi, căutând „să revină la lucrurile însele". Se consideră că acest lucrudevine posibil printr-o reflecţie asupra experienţelor şi asupra actelor în careobiectele ne sunt „date", oferind apoi o descriere pură, ateoretică a lor. Estevorba, deci, atât despre o descriere a ceea ce apare - ,,fenomenul" -, cât şi amodului în care apare. De aici numele de fenomenologie al acestui demers.
În general, atitudinea fenomenologică (,,atitudine reflexivă" sau
„atitudine critică") se referă la studierea condiţiilor de posibilitate ale
obiectelor, actelor şi ale sensului. Aceste deziderate sunt considerate areprezenta conţinutul, fundamentul şi limitele oricărei epistemologii şiontologii. Încercarea de clarificare a posibilităţii cunoaşterii obiective, începând 76 M. Heidegger, Introducere în metafizicfi, 1999, Bucureşti: Humanitas, p. 40. Vezi şi Rudiger Safranski, Martin Heidegger. Between Good and Evit, 1998, Cambridge: Harvard University Press, p. 180: "The fundamental metaphysical event of Dasein is therefore this: by being able to transcend into the Nothing, Dasein is also able to experience being as something that steps out of the night of nothingness into the light of Being".
45
