care provin din cercetarea mea de teren. Toate denotă că o teorie despre jocurile rurale trebuie să fie mult mai complexă şi mai cuprinzătoare decât cea propusă de Lovelace pentru a putea explica multitudinea de realităţi găsite pe teren.
Ultimul autor care nu putea fi omis din această enumerare este Peter Thomas Millington. Teza sa de doctorat, Originile şi dezvoltarea jocurilor populare englezeşti, reprezintă unul dintre cele mai intense eforturi de a înţelege întregul tărâm al literaturii despre jocurile ritualice ale mascaţilor. Pasiunea autorului pentru aceste jocuri datează de acum câteva decenii, iar cantitatea de material pe care o analizează în disertaţia sa este impresionantă. În opinia mea, prima parte a lucrării este cea mai convingătoare. Ea revizuieşte critic cele mai importante texte din literatura despre jocurile rurale, începând cu primele studii despre mascaţii ritualici din Anglia şi continuând cu cercetările mai elaborate ale lui Thomas Ordish şi ale folcloriştilor deschizători de drum în domeniu. Acest exerciţiu euristic, rezultat din revizuirea literaturii, încearcă şi aproape reuşeşte să fie exhaustiv, demonstrând competenţa cercetătorului, care a studiat problema îndelung. Cu toate acestea, se pare că, în cele din urmă, mijloacele se erijează în scop şi temă
principală a lucrării. Astfel, revizuirea vechii literaturi despre mascaţii ritualici, în loc să servească unui scop mai înalt cum ar fi înţelegerea ritualurilor, se transformă într-o luptă aprigă cu autorii generaţiilor anterioare care au studiat jocurile, în primul rând cu cei pe care i-am menţionat anterior sub denumirea de originişti sau supravieţuitorialişti. Din păcate, în cele din urmă, lucrarea lui Millington devine o demonstraţie a originii recente (în locul uneia mai vechi) a jocurilor mascaţilor. Astfel, jocurile mascaţilor nu reprezintă elemente supravieţuitoare ale vremurilor antice sau medievale, ci îşi au originea în vremuri mai recente -
secolul al XVIII-lea. Această concluzie este susţinută de o serie de tehnici digitale şi statistice care oferă o analiză mai detaliată a textelor reprezentaţiilor incluse în cercetare. Pe baza lor, Millington decretează că originea mascaţilor nu ajunge mai devreme de anul 1750. Totuşi, pentru a afirma acest lucru, el foloseşte o strategie: înlocuieşte cuvântul mascat (mummer) - considerat vag şi PORTRETIZAREA ŢĂRĂNIMII ŞI A JOCURILOR RURALE 315
ambiguu- cu unul socotit ca fiind mai sugestiv şi relevant dintr-o perspectivă statistică- Doctorul Mac-Mac sau Doctorul Şarlatan (The Quack Doctor). Singura problemă cu noul concept pentru jocurile ritualice ale mascaţilor este că nu a fost niciodată folosit de actorii înşişi atunci când îşi denumeau reprezentaţiile. Titlul a fost ales din motive pur statistice pentru că personajul Doctorul Mac-Mac (Quack Doctor) din piesele de teatru popular englez apare cel mai frecvent în textele jocurilor analizate. Cu toate acestea, nici măcar acest termen nu apare în toate piesele, fapt menţionat în mod repetat de însuşi Millington! Acesta este un aspect care trezeşte numeroase întrebări. În plus, se observă din analiza de faţă că vechiul cadru de gândire - cel privitor la găsirea originii pentru jocurile mascaţilor-rămâne prezent în analiză, cu singura diferenţă
că originea respectivă este găsită în vremuri mai recente.
A cin cea p roblemă
A cincea problemă întâlnită în investigarea jocurilor rurale este ridicată de diversitatea orientărilor ştiinţifice ale cercetătorilor care s-au ocupat cu analiza acestor realităţi. Cercetătorii provin din diverse discipline ale ştiinţelor sociale: folclor, studii teatrale, filologie şi antropologie. Pe parcursul acestui capitol, am folosit sintagmele „literatura despre jocurile rurale" sau „literatura despre jocurile ritualice ale mascaţilor", dar trebuie menţionat că nişa aceasta nu a fost niciodată recunoscută ca domeniu de cercetare independent, fiind mai degrabă un teren nedesţelenit decât un teren agricol cu graniţe clar delimitate. Aşa cum spuneam, contribuţiile referitoare la jocurile ritualice ale mascaţilor provin dintr-un set foarte divers de discipline; toate aceste domenii separate au metodologii distincte şi, adesea, agende, scopuri, ideologii şi moduri de definire a realităţilor sociale complet diferite. Din toate aceste motive, a existat de-a lungul timpului un dialog minim între ele - o problemă pe care am încercat s-o elimin de-a lungul prezentului capitol.
Analizând acest peisaj complex, am observat că cercetarea comparativă, interregională şi globală a jocurilor rurale, dublată
316 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
