de o bună cunoaştere a literaturii de specialitate, a dat cele mai relevante rezultate. Lucrări precum Le Theâtre Populaire Europien a lui Leopold Schmidt (1965) şi Masks and Mumming in the Nordic Area (Măşti şi deghizare în zona nordică [a Europei]) a profesorului Terry Gunnell (2007) sunt o bună dovadă în acest sens. Rezultate relevante au venit şi din publicarea unor monografii dedicate unei întregi regiuni, îmbinând perspective şi viziuni distincte despre realităţile de teren ale jocurilor rurale, aşa cum demonstrează lucrarea Christmas Mumming in Newfoundland (Mascatul de Crăciun în Insulele Newfoundland), editată de Herbert Halpert şi G.M. Story (1969). Aceste rezultate de succes demonstrează că o imagine holistică a jocurilor rurale poate fi obţinută printr-un exerciţiu comparativ al acestor manifestări culturale, însoţit de un efort etnografic minuţios menit să dezvăluie detaliile specifice ale jocurilor rurale dintr-o anumită regiune sau chiar comunitate particulară.
Un efort asiduu de a înţelege jocurile rurale a fost pus în pagină
prin publicarea, la sfârşitul anilor '60, a monografiei jocurilor mascaţilor ritualici de Crăciun din insulele Newfoundland. Coordonatorii studiului, Herbert Halpert şi George Morley Story, au ajuns la concluzia că aceste forme culturale ar putea oferi „un câmp unic de observare" şi prilejul „de a testa ipoteze despre mecanismele sociale şi natura comunităţilor rurale". Acest demers, consideră ei, este nu doar atractiv din punct de vedere ştiinţific, ci şi necesar, deoarece anumite comunităţi cu descendenţă europeană precum cele pescăreşti din insulele Newfoundland fuseseră complet necunoscute literaturii antropologice. Volumul, publicat la sfârşitul anilor '60, a devenit o piatră de temelie şi o referinţă importantă în studiul jocurilor rituale ale mascaţilor; în acelaşi timp, insulele Newfoundland, cel mai estic teritoriu al Canadei, au devenit faimoase pentru cercetarea acestor manifestări culturale (Smith, 2007, pp. 755-770).
Reunind o serie de antropologi, folclorişti şi etnologi, volumul coordonat de cei doi cercetători oferă o perspectivă detaliată asupra peisajului jocurilor rurale din insulele Newfoundland, precum şi multe informaţii etnografice valoroase care provin din diferite comunităţi de pe insulă. Intitulat „Newfoundland: Fishermen, PORTRETIZAREA ŢĂRĂN IMII ŞI A JOCURILOR RURALE 317
Hunters, Planters and Merchants" (Newfoundland: pescari, vânători, cultivatori şi comercianţi"), textul lui George M. Story pare să fie legat doar ocazional de o înţelegere adecvată a jocurilor ritualice ale mascaţilor din acest teritoriu (Story 1969). Motivul: studiul vorbeşte despre istoria contemporană a insulei şi despre schimbările din economia regiunii, provocate de noile cerinţe socioeconomice aduse de transformările economice din secolul XX.
Toate aceste schimbări şi-au lăsat amprenta asupra modului în care comunităţile locale au evoluat în timp, de la pescuit la exploatarea forestieră şi industria minieră după cel de-al Doilea Război Mondial, iar apoi, mai ales în ultimii ani, la un ciclu economic orientat spre comerţ şi comunicare modernă. Toate datele sunt extrem de interesante atunci când se leagă de celelalte articole din volum care se concentrează în mod explicit asupra jocurilor mascaţilor din insulă. Astfel, textul lui Story devine un instrument valoros care arată modul în care procesele istorico-economice pot influenţa practicile comunitare, simbolistica şi morfologia acestora.
Cu experienţa sa în domeniul studiilor de folclor, Herbert Halpert vorbeşte despre numărul uriaş de obiceiuri care ar putea fi acoperhe de categoria „jocurile mascaţilor" (Mummers' Plays) (Halpert, 1969). Încă de la începutul studiului, el prezintă cazuri relevante din Canada, America, Anglia, Austria şi Germania, precum şi altele mai vechi, cum ar fi cele din Tracia. Pe parcursul textului, Halpert îşi îmbogăţeşte lista cu ritualuri din Ecuador, Scoţia, Trinidad şi chiar din Rusia lui Tolstoi, dând un exemplu din romanul Război şi pace, unde vizita mascaţilor ritualici este redată
cu măiestrie. Alegând detalii fascinante pentru a descifra faţa întunecată a comportamentului mascaţilor, în special comportamentul lor violent, Halpert observă că acesta nu este comun tuturor comunităţilor de pe insulă şi nu poate fi generalizat la toate grupurile:
Tipologia prezentată în acest eseu, trebuie subliniat din nou, este concepută ca un cadru descriptiv prin care poate fi privită diversitatea jocurilor mascaţilor. Ceea ce nu a fost, probabil, suficient subliniat este faptul că diversitatea acestui material este de asemenea natură, încât 318 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
orice categorizare este extrem de hazardantă, pentru că, deseori, ceea ce o tipologie încearcă să delimiteze se găseşte, în practică, în [anumite]
zone care se suprapun [în privinţa practicilor ritualice]. (Ibidem, p. 61) Cu o asemenea concluzie, folcloristica pare să-şi înţeleagă limitele în descrierea şi înţelegerea jocurilor ritualice ale mascaţilor, deschizând calea antropologiei şi metodelor sale de a studia aceste ritualuri. Într-adevăr, alţi participanţi la volum au oferit diverse perspective şi detalii despre comunităţile din Newfoundland care practică jocurile rurale. În studiul „Mumming in Deep Harbour: Aspects of Social Organization in Mumming and Drinking"
(,,Mascatul în Deep Harbour: aspecte ale organizării sociale în ritualul mascării şi băutului"), antropologul Louis J. Chiaramonte oferă o imagine elaborată a grupurilor de mascaţi care merg la colindat în comunităţile insulelor în timpul sărbătorilor de iarnă
(Chiaramonte, 1969). Un aspect izbitor legat de ritualurile masca
ţilor din Newfoundland este consumul de alcool - consumul social de alcool fiind una dintre cele mai comune caracteristici ale mascaţilor de pe insulă. De fapt, multe dintre manifestările comportamentale ale jocurilor mascaţilor în timpul sărbătorilor de iarnă sunt strâns legate de identitatea comunitară a participanţilor. Mascarea ritualică înseamnă şi întărirea anumitor legături din cadrul comunităţii unde cei care interpretează aceste roluri îşi petrec viaţa de zi cu zi, dar şi realizarea anumitor conexiuni sociale cu membri ai comunităţii cu care mascaţii-actori au mai pu
ţine contacte în restul anului.
Ritualul mascării nu implică doar comunitatea într-un joc fascinant de ghicire; ea cere identificarea persoanelor care joacă jocul. Comunitatea face un bilanţ al membrilor săi; este posibil ca mulţi să nu fi vizitat nici una dintre casele de pe cealaltă parte a portului de la ultima înmormântare sau nuntă; în special copiii sunt examinaţi, iar creşterea lor este evaluată. Crăciunul în Deep Harbour poate fi privit, aşadar, ca un eveniment în care comunitatea îşi reafirmă identitatea. (Chiaramonte, 1 969, p. 103)
Un alt studiu din acelaşi volum, şi care ajunge la concluzii similare, dar printr-o argumentare diferită, aparţine lui John F. Szwed PORTRETIZAREA ŢĂRĂN IMII ŞI A JOCURILOR RURALE 319
şi se intitulează sugestiv: ,,The Mask of Friendship: Mumming as a Ritual of Social Relations" (,,Masca prieteniei: mascarea ca ritual al relaţiilor sociale"). Szwed adoptă calea clasică a unui antropolog de teren şi încearcă să analizeze mascaţii ritualici dintr-un singur sat de pe insulă, satul Ross, situat la câteva mile distanţă
de Golful St. Lawrence, într-una dintre puţinele zone fertile. După
