A treia problemă întâlnită în investigarea jocurilor rurale este legată de enorma lor diversitate în Europa şi în alte părţi ale globului. În opinia mea, acesta a fost principalul motiv pentru care nici unul dintre autorii care le-au studiat nu a reuşit să găsească
un concept care să fie suficient de larg şi precis pentru a denumi întreaga gamă de manifestări ale jocurilor rurale şi, în acelaşi timp, acceptat de majoritatea cercetătorilor. De aceea, găsim în textele axate pe aceste manifestări culturale diverse concepte care le denumesc: Mascaţii (Mummers), jocurile mascaţilor (Mummers'
Plays), drame ritualice (Ritual Drama), drame populare (Folk Drama), teatru popular (Folk Theater), teatru popular cu măşti (Folk Theater with Masks), forme timpurii de teatru (Early Forms ofTheater), jocuri dramatice (Dramatic Plays), jocuri ale doctorului şarlatan ( Quack Doctor Plays), forme de colindat (Forms of Caroling), expresii de mascare (Expressions ofMasking). Acest număr impre-308 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
sionant de ritualuri, obiceiuri şi manifestări sociale din diverse părţi ale Europei şi ale lumii este greu de reunit într-un tablou general. Acesta a fost probabil motivul principal pentru care, din anii '60 până la sfârşitul anilor '90, am asistat la o dezbatere aprinsă
cu privire la alegerea termenului corect pentru a denumi aceste expresii culturale.
O altă cauză a disputei vine din folosirea imprecisă de-a lungul timpului a mai multor concepte care se referă la aceste forme culturale, fără a putea fi trasată în mod precis sfera conceptuală
a jocurilor rurale. Prin urmare, a apărut o nouă paradigmă care urmăreşte găsirea unei definiţii operaţionale a jocurilor mascaţilor. Aceasta s-a dezvoltat în paralel cu o atitudine critică (Tillis, 1999) - destul de acidă la unii autori (vezi Millington, 2002) - împotriva cercetătorilor din trecut care s-au străduit să găsească
originea acestor jocuri în adâncul istoriei europene.
Unul dintre primii autori care au adoptat această orientare este remarcabilul folclorist Roger D. Abrahams, într-un scurt studiu intitulat Folk Drama (Drama populară) (1972). Încă de la începutul studiului, Abrahams vorbeşte despre „imprecizia definiţiilor generice", văzută drept cauză care duce la o serie de neînţelegeri şi interpretări greşite. Prin urmare, folcloristul american continuă
definind drama populară drept „activitate tradiţională de joc bazată în primul rând pe dialog pentru a-şi stabili sensul şi care spune o poveste prin combinaţia de dialog şi acţiune, al cărei rezultat este cunoscut publicului din timp" (ibidem, p. 353). Din păcate, la fel ca alţi folclorişti ai deceniilor anterioare, Abrahams nu poate vedea în dramele populare mai mult decât întruchiparea unor forme de teatru primitiv. Acesta este probabil motivul pentru care definiţia sa exclude, de la început, o serie de activităţi şi manifestări ale mascaţilor ritualici - de exemplu, Mascaţii Pantomimici observaţi în insula Newfoundland, descrişi cu minuţie de Herbert Halpert şi alţi autori (Halpert, Story, 1969; Jarvis, 2014). În cazul acestor mascaţi, dialogul este total absent, în timp ce piesa este concentrată doar pe acţiunea şi comportamentul mascaţilor.
O abordare mai complexă şi mai concludentă în acest sens îi aparţine folcloristului Thomas A. Green în studiul Toward a PORTRETIZAREA ŢĂRĂNIMII ŞI A JOCURILOR RURALE 309
Definition of Folk Drama ( Către o definiţie a dramei populare), publicat în 1978. Green porneşte de la distincţia dintre teatru şi viaţa socială - o distincţie pe care o consideră total obscură în textele anterioare. Influenţat simultan de folcloristul Roger Abrahams şi de istoricul de teatru Alan Brody (1971), Green pledează pentru în
ţelegerea dramei populare „ca pe un spectacol care încorporează
mimesisul şi distribuţia rolurilor între doi sau mai mulţi jucători".
