"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » „Jocuri rituale din Moldova” de Alin Rus

Add to favorite „Jocuri rituale din Moldova” de Alin Rus

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

apuse. Acesta este un aspect pe care l-a remarcat folcloristul Henry Glassie. El s-a numărat printre primii cercetători care au lansat o critică bine întemeiată împotriva predecesorilor ce studiaseră

aceste forme culturale, numindu-i, cu un termen adoptat mai târziu în studiile asupra jocurilor rurale, supravieţuitorialişti (survivalists1 ).

Conceptul principal al teoreticienilor supravieţuitorialişti ai jocurilor rurale îşi are sursa în lucrarea Creanga de aur a lui Sir James Frazer şi se situează în proximitatea gândirii acelor cercetători care plasează originea tuturor miturilor în ritual- o idee care a eşuat lamentabil astăzi. Cândva, ni se spune, exista un ritual al fertilităţii care structura eficient anul agricol prin mimetism magic. Jocurile cu măşti de mai târziu nu sunt decât un fragment iraţional al acestui ritual care s-a perpetuat în timpurile modeme prin inerţia mentalităţii ţărăneşti. (Glassie, 1975, p. 56) Pentru folcloristica şi studiile de teatru din Marea Britanie, cercetarea mascaţilor ritualici a însemnat ceea ce investigarea primitivului a reprezentat pentru antropologie; totuşi, rezultatele cercetării acestui domeniu au fost departe de a fi la fel de faimoase ca lucrările unor antropologi precum Frazer sau Morgan. Mascaţii ritualici erau percepuţi, în general, ca un fel de „primitivi de acasă".

De exemplu, Thomas Ordish a trasat anumite paralele cu tradiţia dramatică din Roma antică, Grecia şi chiar India şi a conchis că

· dramele populare englezeşti îşi au originea în vremurile precreş-tine; dar, datorită nenumăratelor influenţe de-a lungul istoriei, inclusiv impactul Bisericii, până la sfârşitul secolului al XIX-lea, aceste manifestări culturale au ajuns să se prezinte într-o formă

destul de diferită de cea iniţială. Doctorul Şarlatan sau Doctorul Mac-Mac (The Quack Doctor), un personaj frecvent în piesele populare engleze, era la origine un şaman, un vrăjitor primitiv, care, r. Am preferat să traducem termenul survivalists prin „supravieţuitorialişti" sau „originişti", cuvinte care nu există în dicţionar, dar al căror sens poate fi înţeles cu uşurinţă. Li s-ar putea spune la fel de bine „căutători de potcoave de cai morţi", expresie din care folcloriştii profesionişti vor deduce de îndată, din istoria disciplinei, tendinţa unor cercetători de a căuta părţi de cultură vechi printre elementele vii ale unor culturi rurale din prezent.

302 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA

ulterior, sub influenţa modernităţii, şi-a îmbrăcat straiele de doctor şi s-a transformat dintr-un personaj serios şi solemn într-un bufon. Astfel, găsim în investigaţia lui Ordish un tip de abordare specifică antropologiei de la sfârşitul secolului al XIX-lea, având influenţe atât de la James George Frazer, cât şi de la folcloristica germană reprezentată de fraţii Grimm, ei înşişi influenţaţi de naţionalismul romantic ce privea obiceiurile rurale ca pe o expresie arhaică a literaturii şi culturii naţionale.

Urmând modelul lui Ordish, istoricul de teatru Arthur Bea tty a încercat să dea o explicaţie cu privire la jocurile dramatice rurale, dar şi-a limitat cercetarea la un singur studiu de caz: piesa Sfântul Gheorghe (St. George Play) (Beatty, 1906, p. 273). Spre deosebire de contribuţiile anterioare, Bea tty consideră că originea acestor forme de teatru popular ar trebui găsită în domeniul credinţei şi al ceremonialului (ibidem). În plus, el îşi concentrează atenţia asupra piesei Sf Gheorghe şi analizează zeci de versiuni ale acesteia, culese din întreaga Anglie, observând diversitatea lor extraordinară de la o regiune la alta şi de la sat la sat. Din acest motiv şi urmând tendinţa clasică a folcloristicii europene, el încearcă să

stabilească o tipologie bazată pe asemănări de familie, astfel încât toate aceste piese să se potrivească, având, de fapt, un nucleu comun (ibidem, p. 2 76). Cu această schemă în minte, Bea tty lansează

un exerciţiu comparativ în care arată că evenimentul central al piesei - moartea şi învierea unuia dintre personaje - este răspândit în toată Europa şi poate fi întâlnit chiar şi în societăţile primitive din Africa sau triburile aborigene din Australia. Toate aceste observaţii îl fac pe Arthur Bea tty să afirme că originea pieselor de teatru popular englezesc îl reprezintă un act iniţial de magie mimetică, ulterior dramatizat şi perpetuat de mentalitatea conservatoare a ţăranului şi a comunităţilor rurale (ibidem, p. 321).

Un alt gânditor englez care a studiat jocurile rurale şi care aparţine aceleiaşi tradiţii cu Ordish şi Beatty, este Reginald J.E.

Tiddy. Cartea sa Jocurile mascaţilor (The Mummers' Play), publicată

postum în 1923, este privită ca o contribuţie notabilă la înţelegerea conceptului de mascare. Într-adevăr, având o bună cunoaştere a vieţii şi tradiţiilor rurale, Tiddy a reuşit să adune cu sârguinţă

PORTRETIZAREA ŢĂRĂNIMII ŞI A JOCURILOR RURALE 303

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com