Aceleaşi cuvinte, greşit scrise, sunt cunoscute din Regino, apud Morinus, cartea despre penitenţă, p. 41 .
Meminit pra:terea Cervuli S. Pacianus in Para:nesi ad pcenitentiam. Denique S. Ambrosius in Psalm. 4r:
Sed jam satis in exordio tractatus, sicut in principia anni, more vulgi Cervus
al/usit.
Despre Cervulus aminteşte apoi Sf. Pacianus, în Pareneza la penitenţă.
Apoi, Sf. Ambrozie în Psalmul 41 :
Dar, deja la început [subiectul] a fost tratat/expus destul, precum că la începutul anului, după obiceiul poporului, s-a jucat Cerbul [ Cervus].
Faustinus Episcopus Sermone in Kl. Jan.:
Quis enim sapiens credere poterit inveniri aliquos sana: mentis, qui Cervulum
facientes, in ferarum se velint habitus commutari ? A/ii vestiuntur pellibus pecudum,
a/ii assumunt capita bestiarum, gaudentes et exultantes, si taliter se in ferinas species
transformaverint, ut homines non esse videantur.
Căci ce om înţelept poate crede că se găsesc oameni cu mintea întreagă
care să dorească să-şi schimbe [chipul/înfăţişarea] în sălbăticiuni/fiare, făcând/sărbătorind Cervulus? Unii se îmbracă în piei de vite, alţii îşi pun deasupra capete de animale, petrecând şi sărind, încât, dacă s-ar transforma în astfel de specii de animale sălbatice, să pară că nu mai sunt oameni.
Maximus Taurinensis in Serm. in Kal. Jan.:
Nunquid non univers a ibi falsa sunt, et insana, cum se a Dea formati homines
aut in pecudes, aut in feras, aut in portenta transformant.
Oare acolo nu sunt toate false şi nebuneşti, când oameni creaţi de Dumnezeu se transformă sau în vite, sau în fiare, sau în monştri?
Bonifacius Episc. Moguntin. Ep. ad Zachariam PP. cap. 6 :
Affirmant se vidisse annis singulis in Romana urbe, et juxta Ecclesiam S. Petri,
in die vei nocte, quando Calenda: Januarii intrant, paganorum consuetudine choros
ducere per p/ateas, et acclamationes ritu gentilium, et cantationes sacrilegas celebrare, et mensas illas die vei nocte dapibus onerare, et nullum de domo sua, vei ignem,
vei ferramentum, vei aliquid comodi vi cino suo pra:stare velle.
Afirmă că ei au văzut în fiecare an în oraşul Roma şi lângă biserica Sf.
Petru, în timpul zilei şi al nopţii, când încep calendele lui ianuarie, că se fac, după obiceiul păgânilor, dansuri pe străzi şi strigături după felul necredincioşilor şi se celebrează cântări profane şi se încarcă mesele ziua şi noaptea cu banchete şi nu vor să dea vecinului nimic din casă, nici foc, nici vreun instrument de fier, nimic [ceea ce ar fi] util.
