participanţi. Fiecare jucător aduce cu sine hainele, masca şi clopotele pe care urmează să le poarte. De obicei, ora de întâlnire pentru aceste grupuri este 4:30, în dimineaţa zilei de 31 decembrie.
Există, de asemenea, o dimensiune pragmatică privind formarea acestor grupuri mici. Participanţii se ajută reciproc la coaserea şi legarea anumitor ornamente pe costume şi măşti (clopoţei, bete şi aşa-zisele bârneţe - un fel de cingători decorate cu mărgeluşe).
În cele mai multe cazuri, aceste pregătiri durează de la o jumătate de oră la o oră. După aceea, cetele de mascaţi - îmbrăcaţi deja în costume - ajung, rând pe rând, la locul dinainte stabilit. Acolo, aprind adesea un foc şi se încălzesc în jurul lui, iar uneori beau o gură de tărie înainte de a purcede la periplul prin sat. Câteodată, temperatura poate scădea până la -20°C, cum s-a întâmplat la sfâr
şitul lui 2014. În aceste condiţii, focul şi băutura sunt necesare pentru a întări spiritul protagoniştilor. Adunarea în jurul focului durează cam jumătate de oră, până în jurul orei 5:30, când grupul de mascaţi începe să defileze prin sat. Majoritatea mascaţilor poartă în jurul brâului clopote care fac o zarvă puternică; la acesta se adaugă zgomotul ca de mitralieră al zuruitorilor sau pârâitorilor - un fel de cutie de lemn cu un mâner de tip manivelă care produce păcănituri asurzitoare atunci când este rotit.
La acea oră matinală, nu sunt prea mulţi localnici pe drum, iar grupul zgomotos al mascaţilor este întâmpinat doar de câinii care lătră neîncetat şi păsările de curte care cotcodăcesc, speriate de vacarm. Mascaţii spun că parada aceasta zgomotoasă din jurul orei 6:oo dimineaţa le dă de veste gospodarilor că Anul Nou se apropie. O altă idee pe care am auzit-o despre această procesiune este că ar avea menirea de a alunga spiritele rele şi de a anunţa că
Anul Nou va fi mai bun decât cel pe cale să se termine. După aproximativ o oră de mers pe drumurile satului, mascaţii se adună din nou în curtea casei unuia dintre participanţi, unde sunt serviţi cu ţuică, vin, prăjituri, cârnaţi, pastramă, tobă şi chişcă. Acest moment revigorant le oferă participanţilor energia de a-şi continua marşul prin sat pentru următoarele ore.
Abia după ora 7:30 începe partea mai interesantă şi totodată
mai palpitantă a acestei etape ritualice, când sătenii încep să iasă
COMUNA HELEŞTENI DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE 139
în faţa caselor. Cei reperaţi de mascaţi pe drum sunt urmăriţi de întregul grup. Dacă reuşesc să prindă vreun sătean, mascaţii îl lovesc cu fularele, păpuşile, măturile sau genţile vechi pe care le poartă cu ei. Secvenţa se repetă în toate curţile unde sunt văzuţi gospodarii.
La un moment dat, în timpul acestei secvenţe ritualice, am asistat la o scenă care în primă instanţă mi s-a părut şocantă. În curtea unei case, erau trei persoane: un cuplu de bătrâni de 75-80
de ani şi fiul lor, de 40-45 de ani. Când au dat cu ochii de ei, trei dintre mascaţi şi-au părăsit grupul şi au intrat în curte. Un „atacator" înarmat cu o mătură şi un altul cu un fular împletit au alergat
„furioşi" să-l lovească pe bărbatul mai tânăr. Al treilea mascat le-a venit în ajutor, prinzându-l din spate pe bărbat şi încercând să-i ţină mâinile imobilizate. În câteva secunde, în curte au intrat alţi 6-7 mascaţi. Toţi păreau a prefera aceeaşi victimă - bărbatul mai tânăr. Un alt mascat a început să-l lovească în cap cu o poşetă veche, în timp ce ceilalţi l-au împins spre zidul casei. Victima a încercat să se apere alergând şi îmbrâncindu-şi agresorii fără oprire.
Dar opoziţia lui a sporit furia mascaţilor, loviturile acestora devenind mai puternice şi mai rapide. Cu toate acestea, bărbatul continua să râdă şi să lupte cu vitejie cu toţi atacatorii săi.
Acest lucru s-a întâmplat în primul minut al confruntării. Imediat după, cei doi bătrâni au fost şi ei atacaţi când au încercat să-şi apere fiul şi să oprească mascaţii. În replică, bătrâna a fost lovită
cu fularul pe spate şi peste fund. Bătrânul a fost împins şi smucit, dar a reuşit să-i înfrunte destul de bine pe atacatori, lovindu-i înapoi. În ciuda vârstei, a apucat chiar coarnele unuia dintre mascaţi, care purta o mască de ţap, punându-l la pământ. Dar alţi doi mascaţi au contracarat, înconjurându-l pe bătrân din spate şi silindu-l să-şi elibereze „victima". Acest „atac" a fost unul dintre primele la care am asistat şi, poate tocmai de aceea, m-a surprins şi şocat în acelaşi timp. Dar ceea ce m-a derutat cel mai mult a fost asaltul final asupra cuplului de bătrâni. La prima vedere, toată scena mi s-a părut extrem de violentă şi de lungă. Mai târziu, mi-am dat seama că sentimentul de dilatare a timpului a fost provocat probabil de efectul pe care l-a avut asupra minţii mele violenţa fizică.
140 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
Din fericire, am filmat toată scena de la început până la sfârşit.
În timp ce am vizionat caseta, am observat câteva detalii pe care nu le sesizasem în timpul înregistrării. Când mascaţii i-au lovit pe bătrâni cu fularele, am surprins o scădere a elanului chiar înainte de lovitură, astfel încât nu loveau nici pe departe cu toată forţa, aşa cum crezusem iniţial. Astfel, ceea ce la început părea ameninţător şi brutal s-a dovedit a fi, în cele din urmă, doar o serie de lovituri relativ uşoare. Singurul lovit mai puternic a fost bărbatul mai tânăr.
Totuşi, în ciuda agresivităţii atacului, l-am văzut râzând la final, destul de mulţumit de felul în care reuşise să facă faţă atacatorilor.
Feţele celor doi bătrâni erau la fel de zâmbitoare şi mulţumite. Mai mult decât atât, după câteva vizualizări succesive, mi-am dat seama că toată scena a durat exact două minute şi jumătate. Urmărind înregistrarea cu prietenul meu, Florin, am primit şi informaţii care m-au ajutat la clarificarea întregului episod. Astfel, spre exemplu, cei doi mascaţi care atacaseră mai în vervă cuplul în vârstă erau, de fapt, nepoţii lor, în timp ce cei care „l-au brutalizat" pe tânăr erau toţi fie prietenii, fie vecinii săi. Una dintre afirmaţiile pe care le-am auzit adesea a fost: ,,Mascaţii îi atacă în special pe cei pe care îi cunosc mai bine!" Situaţia de faţă era o confirmare.
O altă afirmaţie pe care am auzit-o printre săteni a fost aceea că „mascaţii atacă întotdeauna doar acei săteni care nu se maschează, şi în special bărbaţii care ar putea în mod normal să se alăture grupului, dar au decis să n-o facă". Chiar dacă această idee părea să fie unul dintre principiile de funcţionare ale grupului de mascaţi, ulterior a fost contrazisă de una dintre scenele pe care le-am urmărit în dimineaţa aceleiaşi zile. În jurul orei 9, am văzut un grup de aproximativ 8-10 copii mascaţi, cu vârsta cuprinsă