vadă echipele de artişti populari jucând în curţile lor. Un interviu cu domnul Petru Scripcaru, un vârstnic de 84 de ani din satul Heleşteni, care suferea de multiple boli şi avea o pensie de doar 600 de lei pe lună, a fost foarte concludent în acest sens.
Alin Rus: Au venit echipele de mascaţi să vă colinde de Anul Nou?
Petru Scripcaru: Da, a venit Capra şi a jucat aici, în curtea mea.
A.R.: Cât le-aţi dat?
P.S.: Le-am dat IO lei... (După o pauză lungă şi un fel de grimasă pe faţă, exprimând stânjenirea, a continuat:) Poate alţi oameni au dat mai mult, dar eu, din păcate, nu-mi permit mai mult.
A.R.: Dar alaiul Cerbului? A venit la dumneavoastră? Întreb asta pentru că ştiu că a fost o echipă de Cerb care a umblat prin satul Heleşteni.
P.S.: Nu, n-au venit. A venit o singură Capră, pentru că fiul fratelui meu era comoraşul echipei şi l-am rugat dinainte să nu uite de mine, că
voiam să-i văd cum joacă.
(Petru Scripcaru, 84 de ani, sat Heleşteni, 26 iunie 2012, interviu) Acest interviu a devenit relevant mai ales atunci când l-am corelat cu alte informaţii de teren, îndeosebi cu declaraţiile făcute de comoraşii echipelor Cerbului şi Caprei, în timpul discuţiilor mele cu aceştia. A devenit clar că aceste echipe nu erau deloc motivate să viziteze familiile bătrânilor cu venituri mici. Am observat că
COMUNA HELEŞTENI DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE 133
există în principal două raţiuni de bază care îi împing pe tineri să viziteze casele gospodarilor: banii şi fetele. Desigur, ataşamentul pentru tradiţiile locale şi conexiunile familiale sunt şi ele importante în această ecuaţie, dar se găsesc pe plan secundar. Astfel, dacă există o familie înstărită care oferă sume decente acestor echipe, tinerii devin imediat dornici să reviziteze gospodăria.
Dacă bacşişurile sunt mai mici, dar gospodarul are fete frumoase, mai ales nelogodite, care sunt interesate să danseze sau să converseze cu băieţii din aceste echipe, motivaţia de a vizita casele rămâne puternică. Însă motivaţia de a vizita casele bătrânilor este mică. Acolo echipele primesc de obicei bani puţini şi nu există
oportunităţi reale de dans şi distracţie.
În lumina acestor informaţii, perspectiva localnicilor că „sărăcia a dus la declinul tradiţiilor rurale" solicită, de fapt, o analiză
mai nuanţată şi mai complexă. Concluzia după analiza Jocului Cerbului a fost că motivul principal al declinului obiceiurilor rurale de iarnă nu este sărăcia în sine, ci mai degrabă o combinaţie între sărăcie şi inegalităţile sociale. Aceste inegalităţi s-au adâncit după prăbuşirea comunismului şi, în principal, după aderarea României la Uniunea Europeană. Ca urmare a aderării la Uniune, mai mulţi săteni au putut să emigreze mai uşor şi să obţină locuri de muncă în ţările vest-europene. Întrucât unii ţărani s-au îmbogăţit după 1989, aşteptările faţă de ei au crescut, iar membrii echipelor jocurilor rurale şi-au ridicat standardele. În plus, aşa cum am reuşit să aflu de la mai multe persoane, destui emigranţi bravau cu noua lor situaţie materială, oferind sume mari de bani artiştilor populari. Aceste tendinţe au crescut preţul la spectacolele de iarnă din mediul rural şi au împărţit membrii comunităţilor rurale în cei care primesc echipele şi cei care nu le primesc. În cele din urmă, toţi factorii de după căderea comunismului, în primul rând creşterea inegalităţilor sociale, dar şi fenomene precum răspândirea cultelor neoprotestante cu o viziune mai rigidă privind interpretarea Bibliei, au dus, în final, la o atomizare mai profundă
a comunităţilor rurale, inclusiv a celor coezive precum Heleşteniul. Ulterior, acest proces s-a reflectat negativ în practicarea jocurilor rurale.
134 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
Mascaţii Pantomimici, parada mascaţilor
şi vizita mascaţilor la domiciliu
Această secţiune se concentrează asupra unui alt obicei din satele comunei Heleşteni: Mascaţii Pantomimici. Chiar dacă denumirea nu este folosită de locuitorii comunei Heleşteni, o voi utiliza de acum înainte tocmai pentru a deosebi acest ritual de jocurile cu o componentă teatrală mai vizibilă precum Jocul Caprei şi Jocul Cerbului. Dar localnicii preferă varianta mai simplă - cea de Mascaţi - pentru a se referi la acest obicei local. Totuşi, şi alte personaje din ritualurile de iarnă precum Cerbul, Ursul sau Capra sunt mascate. De aceea, pentru a face o deosebire clară între acest gen de personaje şi mascaţii obiceiului pe cale să-l analizez, am decis să utilizez denumirea de Mascaţi Pantomimici: mi se pare cea mai potrivită pentru a desemna trupele de actori rurali mascaţi, care folosesc un stil mai puţin formal de interpretare, utilizează din plin improvizaţia şi, mai ales, pantomima, pentru a-i impresiona pe gospodarii caselor vizitate.
Mascaţii Pantomimici reprezintă un ritual foarte complex care poate fi împărţit în mai multe momente distincte: parada de dimineaţă pe străzile satului, întâlnirea din faţa Primăriei şi vizita la domiciliu, însoţită de formele ei permanente de expresie, şi anume transformarea vocii şi jocul ghicirii personajului mascat.
Acest ritual de mare întindere se încheie cu adunarea generală a mascaţilor şi publicului lor la o răscruce de drumuri din satul Oboroceni, pe 2 ianuarie, la ora 14, unde are loc ultimul spectacol colectiv al iernii respective.
Folcloristica românească a dezbătut pe larg fenomenul mascaţilor (Vulcănescu, 1970) şi a creat studii relevante pe această
temă (Retegan, 1957 ), dar, după ştiinţa mea, nici unul nu a descris în detaliu un ritual similar celui analizat de mine în comuna Heleşteni. Studiile de folclor despre măşti şi mascaţi în România s-au preocupat mai degrabă de găsirea elementelor comune tuturor acestor ritualuri şi le-au împărţit în tipologii, fuzionând astfel diferenţele locale prin reducerea lor la un model general.
COMUNA HELEŞTENI DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE 135
