Însă procesul de dizolvare a cazurilor individuale şi de impunere a tipologiilor generalizatoare nu ţine doar de folcloristica românească. Exemple de acest gen se găsesc în alte lucrări de folclor în multe ţări, toate încercând mai degrabă să găsească mărci şi modele tipice decât să explice şi să analizeze semnificaţiile pe care localnicii înşişi le dau acestor obiceiuri (Lommel, 1972). Astfel de abordări au contribuit la excluderea unei serii întregi de elemente importante ale anumitor ritualuri, precum şi a vocii subiecţilor participanţi, care ar fi putut oferi detalii preţioase despre diferenţele dintre manifestările culturale şi despre motivaţiile din spatele acestor practici. În mod interesant, aceeaşi observaţie a fost făcută şi de alţi cercetători care studiază astfel de forme culturale în alte regiuni geografice din Europa: Practica ritualurilor cu măşti este menţionată în aceste înregistrări scrise [Arhivele folclorice suedeze - n.n.], dar rareori este descrisă în detaliu. Poveştile şi experienţele personale nu sunt menţionate deloc.
În general, reprezentaţii viziunilor sociale şi culturale hegemonice au fost tocmai cei care au creat sursele. Ei ne spun că mascarea şi deghizarea sunt fenomene curente, dar nu oferă nici o perspectivă asupra semnificaţiei lor culturale. Ei oferă o fereastră îngustă asupra acestor fenomene fără a da descrieri detaliate ale practicilor în cauză. (Knuts 2007, p. I I I )
Cercetările în arhive vechi arată însă că studiul ritualurilor de iarnă cu măşti din Europa aduce în faţa noastră un fenomen complex, înrădăcinat adânc în istoria culturii rurale de pe continent.
Fenomenul a fost însă prea puţin înţeles de figurile religioase ale creştinismului, care au observat şi descris aceste practici cu secole în urmă, aşa cum se poate observa din textele sistematizate de un filolog de marcă precum Charles du Fresne, sieur du Cange. Se poate conchide din această analiză că avem de-a face cu un complex cutumiar bogat, cu multe variaţii şi, de asemenea, cu asemănări izbitoare între ritualuri situate în puncte diferite ca timp şi spaţiu, dublate însă de diferenţe notabile între practicile contemporane şi învecinate ca spaţiu (Halpert. Story 1969).
136 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
Parada mascaţilor pe drumurile satului
În paginile următoare, voi prezenta o imagine asupra cercetării mele de teren cu privire la fenomenul mascaţilor din comuna Heleşteni. Spre deosebire de echipele Caprei şi Cerbului, care presupun o logistică detaliată, organizarea Mascaţilor Pantomimici este mai uşoară şi presupune mai puţine etape preliminare, implicând totodată o mai mare diversitate privind vârsta şi statutul social al participanţilor. La acest ritual pot participa atât tineri, cât şi gospodari căsătoriţi, unii chiar trecuţi de 50 de ani, atât bărbaţi, cât şi femei. În acelaşi timp, ritualul nu exclude nici adolescenţii cu vârste între 14 şi 18 ani sau chiar copii între 9 şi 13 ani. Toate aceste aspecte vorbesc despre caracterul nerestrictiv al ritualului.
La fel ca în cazul Caprei şi Cerbului, obiceiul mascaţilor cuprinde două tipuri de spectacole. Primul este public şi are loc prin implicarea întregului grup de mascaţi din satul respectiv sau chiar din întreaga comună. Adunând numeroşi participanţi, aceste spectacole au loc pe drumurile din Heleşteni, în faţa Primăriei comunei şi, la sfârşitul ritualului, la o răscruce din satul Oboroceni. Al doilea tip de eveniment la care participă mascaţii este privat şi se desfăşoară în curţile şi casele gospodarilor, fiind efectuat de grupuri mai mici de mascaţi (de obicei 3-8 mascaţi). Folcloristul Herbert Halpert a numit această secvenţă rituală „vizita la domiciliu a mascaţilor" (Halpert, 1969), sintagmă pe care o voi adopta şi eu pe parcursul lucrării.
Ritualul începe cu organizarea a trei echipe mari de mascaţi, câte una în fiecare sat din comuna Heleşteni (şi anume Hărmăneasa, Oboroceni şi Heleşteni). Movileniul face excepţie deoarece flăcăii din acest sat mic sunt implicaţi doar în organizarea Jocului Cerbului. Participanţii la ritualul mascaţilor din fiecare dintre cele trei sate menţionate se întâlnesc mai întâi în seara zilei de 30 decembrie, în jurul orei 19-20, în centrul propriului sat. Acolo stabilesc locul şi ora întâlnirii de a doua zi. Toţi cei care doresc să se alăture obiceiului trebuie să-şi confecţioneze sau să-şi cumpere singuri mască şi costum. Aceste două elemente reprezintă condi
ţia necesară pentru ca sătenii să participe la ritual. Cu toate acestea, COMUNA H ELEŞTENI DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE 137
merită menţionat că există diferenţe semnificative între măştile şi costumele participanţilor. Dacă unii dintre participanţi îşi pun doar o mască ieftină de Halloween cumpărată într-un supermarket sau, pur şi simplu, îşi acoperă faţa cu un ciorap supraelastic de damă, alţii fac un efort uriaş, investind multă energie şi bani în măşti şi în ţinute cu adevărat artistice.
În ultimii ani, emigranţii din Europa de Vest care revin acasă
în perioada sărbătorilor de iarnă şi se alătură ritualului nu-şi mai confecţionează singuri măştile şi costumele, ci le cumpără mai degrabă de la alţi localnici. Acest fenomen i-a determinat pe meşterii locali să proiecteze măşti sofisticate, care pot fi vândute înainte de Anul Nou. Emigranţii aduc de asemenea materiale - în special mărgele - din ţările în care lucrează (Italia, Spania, Portugalia, Grecia) pentru fabricarea măştilor. Aceste produse, foarte diferite de cele folosite cu doar câteva decenii în urmă, au schimbat mult felul în care arată astăzi măştile. Bătrânii intervievaţi mi-au povestit cum se făceau măştile pe vremea lor, atunci când paleta de alegere a materialelor disponibile era destul de redusă.
Am reuşit să văd unele dintre măştile realizate cu decenii în urmă
la diverşi localnici, care le-au păstrat cu mare grijă. Ele servesc astăzi drept repere pe harta memoriei. Concluzia acestei analize este că, în urmă cu mai bine de jumătate de secol, măştile erau mult mai simple, făcute chiar şi din scoarţă de copac sau carton colorat. După intrarea României în Uniunea Europeană şi migra
ţia către ţările vest-europene, măştile au devenit transnaţionale, fiind realizate din materiale provenite din diverse ţări. În general, obrăzarul măştii este din piele de oaie produsă şi argăsită la Heleşteni de către meşteri locali; mărgelele sunt aduse de la supermarketuri din Italia, Spania, Portugalia şi Grecia, dar sunt deseori fabricate în China; panglicile sunt cumpărate fie din străinătate, fie din diverse magazine de profil din Iaşi.
După întâlnirea preliminară a mascaţilor din 30 decembrie, odată ce locul de întâlnire pentru adunarea de a doua zi este stabilit, participanţii se despart şi fiecare pleacă acasă. Se revăd în dimineaţa următoare, mai întâi în echipe mai mici, formate din 4-8 persoane. Aceste grupuri se reunesc în zori acasă la unul dintre 138 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
