decretului lui Ceauşescu care interzicea avorturile1• Din acest motiv, pe vremea copilăriei mele în sat erau atât de multe echipe de mascaţi, precum şi o competiţie puternică între aceste echipe în perioada sărbătorilor de iarnă. Pe atunci, comuna Heleşteni avea în jur de 3.500 de oameni. Astăzi, populaţia comunei este de aproximativ 2.500 de oameni.
(Constantin Hîra, 46 de ani, sat Oboroceni, 4 martie 2012, interviu) Deoarece am auzit declaraţii similare de la mai mulţi intervievaţi, m-am decis să verific validitatea datelor din surse alternative. Am fost la Biroul de Statistică al Municipiului Iaşi şi am adunat recensămintele din 1900 până în 2orr pentru comuna Heleşteni.
Imaginea furnizată de analiza acestor date a dovedit că remarcile intervievaţilor despre declinul demografic al satelor ieşene erau corecte. Populaţia Heleşteniului, de exemplu, a crescut treptat din 1900 până în 1977. Anul respectiv a marcat punctul culminant de creştere a populaţiei pentru această localitate, urmat de o scădere treptată până în 1989, după care tendinţa descendentă
a devenit foarte accentuată. Astfel, la recensământul din 20rr, ultimul pentru care existau informaţii disponibile, s-a înregistrat o populaţie sătească similară cu cea din 1945 (Biroul de Statistică
al municipiului Iaşi şi Arhiva comunei Heleşteni). Este evident că vârful demografic din anii '60-'70 trebuie să fi avut o influenţă
majoră asupra jocurilor rurale comunitare (vezi Anexa II).
În discursul intervievaţilor mei, motivul scăderii demografice era legat de alte raţiuni care ar putea explica slăbirea tradiţiilor ţărăneşti. După scăderea natalităţii, a doua cea mai frecventă explicaţie evocată de săteni a fost migraţia forţei de muncă în ţările vest-europene. Fenomenul a fost perceput de ţărani ca având un impact negativ asupra ritualurilor comunitare în principal din două
motive: a secătuit resursele umane din sate şi a contribuit decisiv la schimbarea mentalităţii celor plecaţi, îndepărtându-i de cultura satului. Dacă primul motiv părea mai degrabă firesc şi era perceput de săteni ca fiind cumva inevitabil, dată fiind piaţa scăzută a muncii în România, al doilea era perceput ca vină aproape exclusivă a emigranţilor înşişi, fiind livrat cu comentarii aprinse de genul: I . Pentru referinţe pe această temă, vezi Kligman, 2000.
128 JOCURI RITUALE DIN MOLDOVA
Acest declin al ritualurilor comunitare a început în principal după Revoluţia din 1989. Pe măsură ce graniţele ţării s-au deschis treptat, tot mai mulţi tineri şi-au părăsit satele pentru a lucra în alte ţări, unde pot câştiga mai mulţi bani. Problema este că îşi uită prea uşor satul şi tradiţiile sale.
Au devenit prea încrezuţi şi multora dintre ei nu le mai pasă de tradiţiile noastre. (Petrică Horneţ, 5 2 ani, sat Heleşteni, 29 iunie 2012, interviu) Pe de altă parte, emigranţii înşişi explicau situaţia dintr-o altă
perspectivă. Un tânăr, emigrant în Italia, justifica astfel: Când se întorc acasă în timpul sărbătorilor de iarnă, majoritatea emigranţilor sunt prea obosiţi pentru a umbla zile şi nopţi prin sat, aşa cum fac alaiurile Caprei sau mascaţii. În schimb, preferă să stea cu familiile lor şi să primească echipele care vin la uşă. Mai mult, acum au destui bani şi nu mai sunt interesaţi să câştige, să zicem, roo de euro în noaptea de Revelion. Oricum fac mult mai mulţi bani lucrând în construcţii în Spania sau Italia. (Alin Zaharia, 20 ani, sat Oboroceni, 2 7 decembrie 20u, interviu)
Nu se ştie care ar fi cea mai bună explicaţie, dar e mai mult decât evident că migraţia forţei de muncă are o contribuţie vizibilă la declinul ritualurilor de iarnă. Pentru a valida această afirmaţie din punct de vedere ştiinţific, am încercat să aflu procentul emigranţilor din Heleşteni în raport cu totalul populaţiei locale. Din păcate, datele despre migraţie sunt foarte greu de obţinut, chiar şi instituţiile de stat având probleme serioase în a face o estimare corectă. Motivul e că oamenii sunt adesea implicaţi în migraţie sezonieră, ceea ce face dificilă clasificarea lor în funcţie de categorii rigide cum ar fi cele de emigrant versus non-emigrant. Conştient de problemele inerente acestui proces, am folosit o metodă complet diferită de cele deja existente pentru a obţine date mai precise.
Timp de câteva ore, am intervievat câte o persoană din fiecare sat al comunei Heleşteni care lucra fie în administraţie, fie într-o şcoală locală, şi cunoştea practic pe dinafară întreaga populaţie a satului. Cu datele recensământului care conţinea toate gospodăriile şi membrii familiei din satul respectiv în faţa noastră, puneam întrebări despre statutul migraţional al fiecărui membru al familiei. În felul acesta, reţeaua socială coezivă din sat, dublată de bârfa satului, a oferit informaţii nepreţuite.
COMUNA H ELEŞTENI DIN MOLDOVA ŞI JOCURILE RURALE 129
Aceşti membri remarcabili ai comunităţii din cele patru sate, care au avut bunăvoinţa să-mi ofere ample interviuri, au fost capabili să fumizeze o multitudine de date despre numărul emigranţilor, ţările de emigraţie, perioada petrecută în străinătate şi domeniul în care lucrau respectivii emigranţi. În perioada 24 aprilie - 3 mai 201 2 am aplicat această metodă în toate cele patru sate ale comunei Heleşteni: Oboroceni, Hărmăneasa, Heleşteni şi Movileni. Astfel, am reuşit să aflu că 1 2-15% din populaţie a fost sau este încă implicată în migraţia internaţională, fie migraţie circulară, fie migraţie pe termen lung, eventual cu stabilirea rezidenţei într-o ţară străină.
Am mai aflat că segmentul respectiv de populaţie reprezintă una dintre cele mai active părţi ale populaţiei comunei, cuprinzând, de obicei, persoane între 18 şi 35 de ani. Or acesta este tocmai eşantionul de populaţie responsabil de transmiterea datinilor şi cunoştinţelor rurale legate de ritualurile de iarnă şi necesar implicării comunitare active pentru promovarea şi practicarea lor.
Concluzia a fost întărită îndeosebi de observaţiile realizate în seara zilei de 2 7 decembrie 201 1 în satul Heleşteni, când am filmat pregătirile pentru ritualul Cerbului, inclusiv cusutul blănii de cerb, decorarea măştii şi repetiţiile pentru rolurile din piesă. Evenimentele s-au petrecut în bucătăria de vară a unei case din sat.
