După o analiză a prefăcătoriei În teatrul antic, Eustaţie, cu o rară
perspicacitate şi cu o fină pătrundere psihologică, merge mai departe cu analiza prefăcătoriei, nu numai În teatru, ci şi În viaţă, vorbind despre rolul dăunător pe care aceasta îl joacă În societatea timpului său. Este ceea ce face din scrierea sa un izvor preţios pentru cunoaşterea vieţii şi a moravurilor epocii sale. Nu admirăm În această scriere numai judecata clară a lui Eustaţie, ci şi independenţa caracterului său, care ne face să vedem În el o personalitate de o Înaltă moralitate.
Savantul rus Th. U spenski a fost primul care a subliniat că filosofia bizantină îşi punea aceleaşi probleme cosmologice, psihologice şi gnoseologice ca şi filosofia medievală a Occidentului latin.2 Există, Într-adevăr, asemănări frapante; Psellos, Italos şi Abelard se Întâlnesc În mai multe chestiuni; pe de altă parte, opoziţia dintre realism şi nominalism este pentru Bizanţ o chestiune veche; ea datează de la Fotie. În plus, aşa cum am spus, Mihail din Efes şi Eustratie din Niceea sunt cei mai importanţi maeştri aristotelizanţi la Începutul perioadei care trebuia să aducă În Apus victoria definitivă a lui Aristotel. Dar, dacă Aristotel triumfă în Evul Mediu, Renaşterea îi aduce lui Platon victoria. Or, această biruinţă a fost nu numai Începută, 1 P.G., 136, 373-408.
2 Cf. Vl. Valdenberg, B., 4, 486.
S e c o l e l e a l X I - l e a ş i al XII-lea
277
ci şi pregătită În partea sa esenţială În Bizanţ. Mai trebuie adăugat că
din secolul al XI-lea bizantinii au fost interesaţi de g@.ndirea politică
a Antichităţii. Acest lucru nu se va Întmipla În Apus decât două
secole mai târziu.1 Ca atare, nu este suficient să spunem că g@.ndirea Apusului latin În perioada cuprinsă Între secolele al XI-lea şi al XII-lea se dezvoltă În acelaşi cerc de idei ca şi g@.ndirea bizantină;2
trebuie să adăugăm că În toate punctele esenţiale ale acestei mişcări de idei, Bizanţul este cel care face primul pas.
B I B LI O G RA F I E
1. N. Giakounakis, 1. Academia Imperială din Bizanţ ca centru de studii filosofice În secolul al XI-lea, Nfo LLWV, IA,. {191 1), p. 3 18-329 {în greacă); 2. Mişcarea intelectuală În Bizanţ În secolul al XI-lea, Nfo fawv, H {1909), p. 159-181 {în greacă).
2. Brehier L., Notes sur l'histoire de l'enseignement superieur a Constantinople, B., III, 73-94; B., IV, 13-28.
3. Leib, B., Rome vue de Byzance au XI• siecle, B., III, 233-240.
4. Michel Anton, Humbert und Kerularios, Paderborn, Schoning, 1930.
5. Oeconomos L., La vie religieuse dans l'Empire byzantin au temps des Comnenes et des A nges, Paris, 1918.
6. Runciman St., The eastern Schism, a study of the Papacy and the eastern Churches during the Xfh and Xll th centuries.
II
T E XTE
Calist Catafygiotul: P. G., 147, 833-941.
Nichita Stithatul: Vie de Symeon le nouveau theologien, text şi traducere franceză, ed. I. Hausherr-Horn, Orienta/ia christiana, XII, Rome, 1928, XCV, 255.
1 O.Immisch, Aristoteles Politica, ed. a II-a, Leipzig, 1929, p. XX.
2 A.Vasiliev, op.cit., II, 128.
278
B A S I L E TATA K I S
P. G., 120, 851-1010, Practicorum, pbysicorum et gnosicorum capitum centuriae tres.
NOTĂ. - Pentru scrierile inedite ale lui Stithatul, printre care se pare că sunt şi scrieri mistice foarte interesante, a se vedea articolul lui Disdier, M. Th. În: DTC., 11, 481-483. În ultima vreme, Christou Panagiotis a realizat o ediţie a scrierilor mistice ale lui Stithatul (l::.'CT)Bch:ou MvauKa auyyciQµµ,na, Tesalonic, 1957).
Simeon Noul Teolog:
P. G. t 120, 321-507, Orationes, XXXIII.
508-602, Divinorum amorum liber singularis, doar versiunea latină.
603-688, Capita practica et theologica.
688-694, De alternationibus animae et corporis, doar versiunea latină„
699-702, discurs despre credinţă şi Învăţămint {în neogreacă).
702-710, discurs despre cele trei feluri de rugăciune (în neogreacă).
- 152, 260-270, tabla de materii a vieţii lui Simeon de către Nichita Stithatul.
Iubirile imnelor divine, text grec, ed. Dionisos de Zagora, Veneţia, 1790; ediţia a doua Smirna, 1886. (Nu este vorba de o ediţie critică, dar textul este utilizabil, am folosit prima ediţie).
Dionisie de Zagora: Discursuri al lui Simeon Noul Teolog traduse În neogreacă şi editate cu lucrarea anterioară (traducerea nefiind fidelă, trebuie atenţie În momentul utilizării).
P.G., 95, 283 şi Discursuri despre spovedanie (considerată mai Înainte lucrare a lui Ioan Damaschinul); editat şi de K. Holl În: Enthusiasmus und Buftgewalt beim griechischen Monchtum, p. 1 10-127.
