3 Ibid. , p.160-161.
4 Ibid. , p.169.
5 Annuaire ... ,1887, p. 106.
274
B ASILE TATAK I S
Mai tlrziu, sub domnia nepotului marelui Alexios Comnenul, influenţa lui Italos se manifestă la Soterikos Panteugenos şi la Nichifor Basilakes, Într-o mişcare teologică dintre cele mai curioase.
Soterikos, cel care este principalul promotor al mişcării, vede, ca şi ltalos, În ideile lui Platon, esenţele reale care subzistă În ele Însele. Or, În lumina acestei teze filosofice, textul liturgic al tainei Euharistiei: "Că Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci ... "* trebuie să fie respins. Clnd le atribuim, spune el, 1 celor două naturi ale lui Hristos proprietăţile indicate În text, li se conferă o existenţă
distinctă, suntem nestorieni. Soterikos trage concluzia că jertfa de pe altar este adusă numai lui Dumnezeu [Tatăl n. tr.], şi nu Sfintei Treimi. Nominalismul atinge din ce În ce mai mult, prin extremul lui idealism, rădăcinile profunde ale realismului creştin.
Acest ataşament faţă de platonism2 şi faţă de neoplatonism avea nevoie de un răspuns, care a fost dat de Nicolae de Modon, fervent apărător al realismului creştin. Nu este uimitor că Nicolae de Modon, dorind să combată infiltrarea nominalismului idealist În dogma creştină, a scris o Respingere a elementelor de teologie ale lui Produs, dat fiind că Începlnd cu Psellos Produs era izvorul principal al renaşterii neoplatonismului . .Or, ştim că Procopius din Gaza (sec. al V-lea) scrisese o lucrare asemănătoare cu acelaşi titlu.
D. Roussos, pleclnd de la fragmentul care se mai păstrează, a sus
ţinut că respingerea lui Nicolae nu este dedt o reproducere textuală a celei a lui Procopius.3 Alţii, ca Stilgmayr,4 cred, dimpotrivă,
• Este vorba despre un pasaj din Rugăciunea din timpul clntării heruvimice, citită În taină de preot: "Nimeni din cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vină, să se apropie, sau să slujească Ţie, Împăratul slavei ... Că Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de Început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. " (n. tr.}.
1 A. Dimitracopoulos, Bibliotheque ecclesiastique, I, 323.
2 P. G., 137, 140 A.
3 A se vedea mai înainte, în text.
4 BZ., 8, 263-301.
S e c o l e l e al X I - l ea ş i al X I I - l ea
275
că avem de-a face cu o lucrare originală a lui Nicolae. Că Nicolae de Modon se inspiră din abundenţă din numeroasele respingeri ale lui Produs şi din cele ale Înaintaşilor nu este nicio îndoială.
Dar În lucrarea sa, există multe referinţe la mişcarea de idei din epoca Comnenilor; În plus, organizarea gândirii şi stilul sunt cele ale lui Nicolae, după cum putem considera după celelalte scrieri ale sale. Contemporanul şi prietenul lui, Nichifor Blemmydes, îl laudă pe Nicolae Într-o poezie pe care i-o consacră pentru a fi distrus În Întregime raţionamentele guralivilor, care erau ca nişte A
pânze de păianjen.1 lntr-adevăr, scrierile sale teologice ni-l arată
pe Nicolae ca pe unul dintre ultimii mari reprezentanţi ai teologiei ortodoxe; plin de credinţă şi bogat În Înţelepciune teologică, dezvoltă o gândire raţională şi În acelaşi timp mistică şi, prin aceasta, nu fără un anumit lirism. Îi putem Înţelege gândirea realistă În toată complexitatea ei din argumentul cu privire la Providenţă: ,,Spunem despre foc că este cald şi despre cristal că este rece, pentru că acestea aşa sunt În realitate; nu pentru că le gândim aşa, sau le numim astfel, sunt ele ceea ce sunt; ce este cunoaşterea În privinţa fiinţelor este Providenţa pentru ceea ce va A
veni. "2 1n acelaşi spirit, el îi reproşează lui Sotorikos, care duce la extrem nominalismul,3 că foloseşte mereu termenul de divinitate În loc de cel de Cuvânt, raportându-se astfel la fire, şi nu la ipostas, 4 cum este potrivit pentru un creştin; îi aminteşte aceluiaşi Soterikos că Platon Însuşi nu consideră ideile ca fiind fără ipostas.5
În ciuda polemicii lui Nicolae de Modon, interesul pentru
Produs şi, mai apoi, pentru nominalism creştea mult. Această
mişcare nu se limitează la Bizanţ. Deşi au contribuit, În anumite aspecte, la o schismă profundă Între Răsărit şi Apus, cruciadele au 1 Deux discours de Nicolas de Medon, ed. A. Demetracopoulos, Leipzig, 1865, prefaţă p. II.
2 A. Demetracopoulos, Bibliotheque ecclesiastique, p. 232.
3 Ibid., p. 323.
4 Ibid., p. 331.
5 Ibid., p. 324.
276
B A S I L E TATA K I S
facilitat În acelaşi timp şi schimbul de idei şi de cultură. Arhiepiscopul catolic de Corint, Willem van Moerbeke, contemporan cu Nicolae de Modon, Învaţă În Peloponez greaca şi doctrinele lui Produs, căruia îi traduce lucrările În limba latină. Neoplatonismul trece astfel, Încetul cu Încetul, din Bizanţ În Occidentul latin, nu fără a fi Însoţit În mod sigur de această mişcare de gândire care, Începând cu Psellos, agită spiritele şi îi conferă neoplatonismului o nouă înfăţişare creştină.
Un alt contemporan al lui Nicolae de Modon, Eustaţie de
T esalonic, strălucit savant, nobil umanist, merită să fie menţionat aici pentru lucrarea sa De simulatione, 1 pe care Krumbacher o clasează pe bună dreptate printre cele mai bune scrieri bizantine.
