Astfel, apreciem că cererea privind emiterea ordonanţei de plată este supusă uneisingure taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei şi în ipoteza în care aceasta estealcătuită din mai multe capete, întrucât ceea ce legiuitorul a înţeles să taxeze, în acest caz,este cererea dedusă spre soluţionare pe calea acestei proceduri speciale, fără a prezentarelevanţă valoarea obiectului său. În opinia noastră, timbrarea cererii privind emitereaordonanţei de plată constituie una dintre ipotezele de excepţie la care face referire art. 34
alin. (1) din ordonanţă. De pildă, o cerere alcătuită dintr-un capăt principal având ca obiectplata unui debit principal şi dintr-un capăt accesoriu având ca obiect plata unui debitaccesoriu, formulată pe calea procedurii speciale a ordonanţei de plată, se timbrează cuo singură taxă judiciară în cuantum de 200 de lei.
111 În acelaşi sens, a se vedea G. BOROI, M. STANCU, Drept procesual civil {2}, p. 404.
121 Publicată în M. Of. nr. 660 din 30 iulie 2018.
o.u.G. NR. 80/2013
Art. 6
145
în ceea ce priveşte taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac a cererii în anularereglementate de art. 1.024 alin. (1) şi (2) C. proc. civY1, apreciem că aceasta este de 200
de lei, încadrându-se în noţiunea de „cereri privind ordonanţa de plată" prevăzută deart. 6 alin. (2) din ordonanţă.
Nu considerăm că cererea în anulare ar trebui timbrată potrivit art. 3 alin. (1) dinordonanţă, neexistând vreo raţiune pentru ca, pentru o cale de atac, fie aceasta şi deretractare, să se aplice regimul de timbrare al unor cereri de chemare în judecată, iar,în plus, acesta să fie şi unul diferit de regimul juridic de timbrare aplicabil cererii privindemiterea ordonanţei de plată.
De asemenea, apreciem că nu este cazul a se apela, prin analogie, la regimul juridicde timbrare aplicabil apelului şi recursului reglementat de art. 23-25 din ordonanţă121,pentru următoarele considerente:
cererea în anulare, după cum am arătat, se poate încadra în noţiunea de „cereriprivind ordonanţa de plată" prevăzută de art. 6 alin. (2) din ordonanţă, iar acest text legalare caracter special;
cererea în anulare nu constituie o cale de atac de reformare pentru a putea împrumuta,fără rezerve, regimul juridic de timbrare al acestora, ci o cale de atac de retractare, fiindsoluţionată de către instanţa care a judecat cererea de emitere a ordonanţei de plată, potrivitart. 1.024 alin. (4) C. proc. civ.; totodată, nici regimul juridic de timbrare al contestaţiei înanulare sau al revizuirii nu se impune a fi aplicat în acest caz, din moment ce interpretareaart. 6 alin. (2) din ordonanţă permite timbrarea cererii în anulare potrivit acestui text legalspecial.
2.2. Cererea privind emiterea somaţiei europene de plată formulată potrivitRegulamentului (CE) nr. 1896/2006, precum şi opoziţia la somaţia europeană deplată formulată potrivit art. 16 din acelaşi regulament
Taxa judiciară de timbru este aceeaşi, respectiv cea reglementată de art. 6 alin. (2)din ordonanţă, şi în ipoteza cererii de emitere a somaţiei europene de plată, formulată
potrivit Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată.
Potrivit art. 2 alin. (1) teza I din regulament, acesta se aplică în materie civilă şicomercială în litigiile transfrontaliere, indiferent de natura instanţei.
111 Potrivit art. 1.024 alin. (1) C. proc. civ., împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022
alin. (1) şi (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării saucomunicării acesteia. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că cererea în anulare poate fi introdusă decreditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.021 alin. (1) şi (2), precum şi împotriva ordonanţeide plată prevăzute la art. 1.022 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1).
121 Pentru o opinie diferită, a se vedea I.V. VARGA, în L.AL. VIOREL et. al., op. cit., p. 118. Autoarea aarătat următoarele: ,,Cu privire la calea de atac specifică formulată împotriva hotărârii emise ca urmare asoluţionării unei cereri de ordonanţă de plată, remarcăm şi de această dată o insuficientă reglementarecare va determina menţinerea incertitudinilor existente şi sub imperiul vechii reglementări. Astfel,atât timp cât în vigoare a fost Legea nr. 146/1997 au fost avansate două ipoteze: una care susţineacă timbrarea cererii în anulare trebuie să fie realizată la valoarea debitului, iar cealaltă care avansaideea taxării într-un procent de 50% din taxa aplicabilă cererii de emitere a ordonanţei de plată.
Această din urmă soluţie a părut a fi cea mai raţională, iar considerentele care au dus la această
apreciere îşi păstrează actualitatea şi în lumina reglementării actuale".
