Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precumşi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sauvătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazulîn care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească
un act de executare silită în condiţiile legii.
(2)
Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi încazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titluluiexecutoriu.
(3)
De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere,pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea deîncuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
(4)
Împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie poate fihotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.
În conformitate cu art. 720 alin. (1) C. proc. civ., dacă admite contestaţia la executare,instanţa, ţinând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul deexecutare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseşi, va anula ori lămuri
titlul executoriu.
Din dispoziţiile legale citate mai sus rezultă următoarele tipuri de contestaţie laexecutare în funcţie de obiectul acestora:
contestaţie împotriva executării silite înseşi [art. 712 alin. (1) teza I C. proc. civ.][11;111 Contestaţia împotriva executării silite înseşi presupune invocarea unor motive de nelegalitatede natură să paralizeze executarea silită, cum sunt:
existenţa motivelor prevăzute de art. 666 alin. (5) pct. 2-7 C. proc. civ., pentru care s-ar fiimpus respingerea cererii de încuviinţare a executării silite [motivul vizând necompetenţa organuluide executare prevăzut de art. 666 alin. (5) pct. 1 C. proc. civ. poate constitui motiv de nelegalitate aactelor de executare efectuate de către organul necompetent, iar nu motiv de nelegalitate a executăriisilite înseşi];
împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, anterior începerii
executării silite [potrivit art. 622 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoieobligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizareaorganului de executare, potrivit dispoziţiilor cărţii a V-a a Codului de procedură civilă, dacă prin legespecială nu se prevede altfel].
Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită este reglementată de art. 706-711 C. proc. civ.,aceste prevederi completându-se cu dispoziţiile Codului civil privitoare la prescripţia extinctivă, potrivitart. 711 C. proc. civ.
În conformitate cu art. 709 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., ori de câte ori în cursul unei executări
silite se efectuează un act de executare, prescripţia dreptului de a obţine executarea silită se întrerupe;
