Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţala unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior.
(3)
În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţapoate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământulacestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului şi îndeplinesctoate actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura sa.
Locuinţa copilului după divorţ se stabileşte la cerere sau din oficiu, în lipsa formulăriicererii, potrivit art. 919 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. şi, respectiv, alin. (2) al aceluiaşi articol.
Atunci când locuinţa copilului după divorţ se stabileşte din oficiu, nu se datorează
taxă judiciară de timbru, din moment ce în sarcina completului de judecată nu există oatare obligaţie.
În ceea ce priveşte cererea părţii având ca obiect stabilirea locuinţei copilului după
divorţ, aceasta se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 20 de lei, potrivit art. 15
lit. e) din ordonanţă, dacă nu reprezintă un capăt de cerere accesoriu în raport de capătulde cerere principal având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorţ.
De exemplu, se timbrează potrivit art. 15 lit. e) din ordonanţă cererea având acestobiect dacă reprezintă o cerere reconvenţională formulată într-un proces început printr-ocerere de chemare în judecată având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorţ.
În schimb, cererea părţii având ca obiect stabilirea locuinţei copilului după divorţ estescutită de la plata taxei judiciare de timbru dacă reprezintă un capăt de cerere accesoriuîn raport de capătul de cerere principal având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorţ;nu prezintă relevanţă în acest caz dacă aceste capete de cerere intră în alcătuirea uneicereri principale sau a unei cereri incidentale (cereri reconvenţionale).
Cererea având ca obiect instituirea unei măsuri provizorii, prin ordonanţă preşedinţială,cu privire la locuinţa copilului, pe parcursul procesului de divorţ, promovată potrivit art. 920
C. proc. civ., se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 20 de lei, potrivit art. 15 lit. e)din ordonanţă, fiind o cerere incidentală, iar nu un capăt de cerere accesoriu.
Această cerere nu se timbrează potrivit art. 6 alin. (4) din ordonanţă, pentru următoarele considerente:art. 15 lit. e) din acelaşi act normativ constituie normă specială în raport de art. 6
alin. (4), care reprezintă normă generală ce reglementează timbrarea cererilor formulatepe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale, înlăturându-i, ca atare, aplicarea;
278 Art. 15
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
art. 920 C. proc. civ., ce prevede calea acestei proceduri speciale, era în vigoarela data reglementării art. 15 lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013, de unde rezultă că legiuitorulordonanţei a avut în vedere faptul că acest din urmă text legal va reglementa şi taxa judiciară
de timbru aferentă unei cereri promovate pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale şia ales să procedeze astfel, fără a introduce vreo derogare.
2.4. Dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilulPotrivit art. 401 alin. (1) C. civ., în cazurile prevăzute la art. 400 din acelaşi cod
[cazurile de stabilire a locuinţei copilului la unul dintre părinţi, la bunici sau la alte rudeori persoane sau la o instituţie de ocrotire - n.n.], părintele sau, după caz, părinţii separaţide copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că, în caz de neînţelegere între părinţi, instanţade tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept; ascultarea copiluluieste obligatorie, art. 264 C. civ. fiind aplicabil.
Dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul se stabileşte numai lacerere, iar nu şi din oficiu, nefiind inclus în enumerarea art. 919 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.
Cererea având obiectul în discuţie se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 20
de lei, potrivit art. 15 lit. e) din ordonanţă, dacă nu reprezintă un capăt de cerere accesoriuîn raport de capătul de cerere principal având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorţ.
De exemplu, se timbrează potrivit art. 15 lit. e) din ordonanţă cererea având acestobiect dacă reprezintă o cerere reconvenţională formulată într-un proces început printr-ocerere de chemare în judecată având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorţ, precumşi cererea având acest obiect formulată pe calea unui proces separat de cel de divorţ.
În schimb, cererea având obiectul în discuţie este scutită de la plata taxei judiciarede timbru dacă reprezintă un capăt de cerere accesoriu în raport de capătul de cerereprincipal având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorţ; nu prezintă relevanţă în acestcaz dacă aceste capete de cerere intră în alcătuirea unei cereri principale sau a unei cereriincidentale (cereri reconvenţionale).
2.5. Numele de familie pe care îl vor purta soţii după divorţ
Art. 383 C. civ., a cărui denumire marginală este „Numele de familie după căsătorie",are următorul conţinut:
(1)
La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtatîn timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ.
(2)
Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesulsuperior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat întimpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.
(3)
