Cererea se respinge ca prematură atunci când dreptul subiectiv pretins de titularulcererii nu este actual, fiind afectat de un termenl1J sau de o condiţie suspensivăl2J.
Cu titlu exemplificativ, prezintă caracter inadmisibil următoarele cereri:cererea în constatare privind existenţa sau inexistenţa unei situaţii de fapt (art. 35
teza I C. proc. civ.);
cererea în constatare în ipoteza în care partea poate cere realizarea dreptului peorice altă cale (art. 35 teza a li-a C. proc. civ.);
cererea de intervenţie respinsă în etapa admisibilităţii în principiu [art. 64 alin. (2)-(4)C. proc. civ.];
cererea formulată cu încălcarea coparticipării procesuale obligatorii [art. 78 alin. (2)şi (5) C. proc. civ.];
cererea de competenţa unui organ fără activitate jurisdicţională [art. 132 alin. (4)C. proc. civ.]; în opinia noastră, şi ipoteza în care cererea se respinge ca nefiind de competenţainstanţelor române constituie un fine de neprimire a cererii, considerent pentru care şirecursul declarat împotriva hotărârii respective s-ar impune a fi timbrat cu o taxă judiciară
în cuantum de 50 de lei, potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din ordonanţă;cererea reconvenţională formulată împotriva doar a unui alt subiect decât reclamantulsau care are ca obiect pretenţii care nu derivă din acelaşi raport juridic sau nu sunt strânslegate de aceasta [art. 209 alin. (1) C. proc. civ.];
cererea reconvenţională formulată de reclamant la cererea reconvenţională apârâtului iniţial [art. 209 alin. (7) C. proc. civ.];
cererea de exercitare a unei căi de atac nepermise de lege.
Cererea se respinge ca prescrisă atunci când dreptul material la acţiune este stinsprin prescripţie extinctivă, nefiind exercitat în termenul stabilit de lege, potrivit art. 2.500
alin. (1) C. civ.; în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, prin drept la acţiune se înţelegedreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie,să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.
Cererea se respinge, de asemenea, ca inadmisibilă în ipoteza în care este incidentefectul negativ al autorităţii de lucru judecat.
111 În conformitate cu art. 1.412 alin. (1) C. civ., termenul este suspensiv atunci când, până laîmplinirea lui, este amânată scadenţa obligaţiei.
121 Potrivit art. 1.400 C. civ., condiţia este suspensivă atunci când de îndeplinirea sa depindeeficacitatea obligaţiei.
368 Art. 25
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
Soluţia respingerii ca inadmisibilă a cererii decurge din faptul că autoritatea de lucrujudecat, în manifestarea efectului său negativ, constituie un fine de neprimire, raportat laart. 431 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia nimeni nu poate fi chemat în judecată de două
ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. De asemenea,această soluţie are la bază şi un argument de text, respectiv finalul art. 497 C. proc. civ., lacare face trimitere şi art. 498 alin. (2) teza finală din acelaşi act normativ, potrivit căruia, încazul în care casarea s-a făcut pentru că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreştisau când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibilă.
În ipoteza efectului negativ al autorităţii de lucru judecat este necesară tripla identitatede elemente ale acţiunii civile (obiect, părţi şi cauză) între primul proces soluţionat definitivşi cel subsecvent acestuia.
Modalitatea procesuală de invocare a efectului negativ al autorităţii de lucrujudecat este reprezentată de excepţia autorităţii de lucru judecat, reglementată de art. 432
C. proc. civ.
Apelul sau, după caz, recursul declarat împotriva hotărârilor prin care s-a respinscererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat setimbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 50 de lei, potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) dinordonanţă.
Acest text legal nu se aplică şi timbrării recursului declarat împotriva decizieipronunţate în apelul declarat împotriva hotărârii primei instanţe prin care s-a respinscererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat. Înacest caz, recursul se timbrează potrivit art. 24 din ordonanţă, în funcţie de motivul decasare invocat.
În schimb, dacă cererea de apel a fost respinsă ca prematură sau inadmisibilă,apreciem că recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel se timbrează cu o taxă
judiciară în cuantum de 50 de lei, potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din ordonanţă.
§6. Hotărârea prin care s-a luat act de renunţarea la dreptul pretinsRenunţarea la dreptul pretins constituie un act procesual de dispoziţie, propriureclamantului, care poate fi exercitat atât în faţa primei instanţe, cât şi în căile de atac.
În ceea ce priveşte renunţarea în prima instanţă, art. 408 alin. (2) C. proc. civ.
prevede că, în caz de renunţare la dreptul pretins, instanţa pronunţă o hotărâre prin careva respinge cererea în fond, dispunând şi asupra cheltuielilor de judecată.
În ceea ce priveşte renunţarea în căile de atac, art. 409 C. proc. civ. are următorulconţinut:
(1)
