Când renunţarea este făcută în instanţa de apel, hotărârea primei instanţe va fianulată în tot sau în parte, în măsura renunţării, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în modcorespunzător.
(2)
Când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârilepronunţate în cauză, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător.
Art. 410 C. proc. civ. prevede că hotărârea este supusă recursului, care se judecă
de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţarea la dreptul pretins; cândrenunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă
de Completul de 5 judecători.
o.u.G. NR. 80/2013
Art. 25
369
Este de observat faptul că, în ipoteza în care reclamantul renunţă la dreptul pretins,indiferent dacă exercită actul procesual de dispoziţie în primă instanţă sau în căile de atac,cererea de chemare în judecată se respinge ca neîntemeiată, însă această soluţie, prevăzută
de lege, este consecinţa faptului că instanţa a luat act de renunţarea la dreptul pretins.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri se timbrează cu o taxă judiciară încuantum de 50 de lei, potrivit art. 25 alin. (2) lit. b) din ordonanţă.
În ceea ce priveşte încheierea prin care s-a respins cererea reclamantului de a selua act de renunţarea sa dreptul pretins, aceasta se atacă odată cu fondul, potrivit art. 466
alin. (4) şi art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Considerăm că apelul sau, după caz, recursul declarat împotriva încheierii prin cares-a respins cererea reclamantului de a se lua act de renunţarea sa la dreptul pretins nuse timbrează potrivit art. 25 alin. (2) lit. b) din ordonanţăl11.
§7. Hotărârea prin care s-a luat act de renunţarea la judecată
Este de observat faptul că art. 25 alin. (2) lit. c) din ordonanţă nu specifică dacă
renunţarea la judecată priveşte o cerere în justiţie formulată în primă instanţă sau o calede atac, considerent pentru care o atare distincţie nu se impune a fi efectuată nici decătre interpretul textului legal.
În ceea ce priveşte renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată (art. 406-407
C. proc. civ.), aceasta constituie un act procesual de dispoziţie, propriu reclamantului, cepoate fi exercitat atât în faţa primei instanţe, cât şi în căile de atac.
Potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând lajudecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.
În conformitate cu alin. (5) al aceluiaşi articol, când renunţarea la judecată se faceîn apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şianularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.
Alin. (6) al aceluiaşi articol prevede că renunţarea la judecată se constată prinhotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care aluat act de renunţare; când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţieşi Justiţie, hotărârea este definitivă.
În ceea ce priveşte renunţarea la judecata unei căi de atac sau achiesarea lahotărâre (art. 404 şi art. 463-464 C. proc. civ.), aceasta constituie, de asemenea, un actprocesual de dispoziţie, propriu părţii care declară calea de atac, ce poate fi exercitatpână la solutionarea acesteia.
Art. 463 şi art. 464 C. proc. civ. reprezintă dreptul comun în materia renunţării lajudecata căii de atac.
În conformitate cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă
renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o dejaîmpotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.
111 A se vedea, pentru dezvoltări, comentariile aferente art. 23 şi art. 24 din ordonanţă.
