Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţieîn anulare atunci când contestatarul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenulcând a avut loc judecata.
111 Alin. (3) al art. 26 a fost introdus prin art. IX pct. 2 din Legea nr. 138/2014.
o.u.G. NR. 80/2013
Art. 26 373
Din cuprinsul acestui text legal rezultă că însuşi contestatorul trebuie să fi fostpersoana sau entitatea nelegal citată şi care nu a fost prezentă la termenul la care aavut loc judecata. Prin urmare, în ipoteza în care mai mulţi contestatori, prin intermediulaceleiaşi contestaţii în anulare, au solicitat anularea unei hotărâri judecătoreşti pentruconsiderentul că fiecare dintre aceştia nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent latermenul la care a avut loc judecata, suntem în prezenţa unui număr de contestaţii înanulare egal cu numărul de contestatori. Astfel, fiecăruia dintre aceştia îi revine obligaţiade a face dovada achitării câte unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 de lei111•
În conformitate cu art. 503 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recursmai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
1.
hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolutsau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţiacorespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;2.
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;3.
instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cercetezevreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;4.
instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate încauză. Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Aceeaşi soluţie precum cea menţionată mai sus se aplică şi în ipoteza în care maimulţi contestatori, prin intermediul aceleiaşi contestaţii în anulare, au solicitat anulareaunei hotărâri a instanţei de apel sau, după caz, a instanţei de recurs, invocând motiveleprevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 sau 4 C. proc. civ., în sensul că fiecăruia dintre aceştianu i s-ar fi cercetat vreun motiv propriu de apel sau de casare ori, după caz, că instanţanu s-ar fi pronunţat asupra propriului apel sau recurs. Pentru restul ipotezelor vizate deart. 503 alin. (2) C. proc. civ., dacă contestaţia în anulare este formulată de mai mulţicontestatori, acestora le revine obligaţia achitării, în solidar, a unei singure taxe judiciare detimbru în cuantum de 100 de lei, potrivit art. 26 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) din ordonanţă121•
Potrivit art. 38 din ordonanţă, în situaţia în care instanţa judecătorească învestită cusoluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesualeanterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligareapărţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titluexecutoriu.
111 În acest sens, a se vedea A. DANCIU, în T.C. BRICIU (coord.), op. cit., p. 381. Autoarea a arătat, în mod judicios, următoarele: ,,Astfel, dacă părţile ce au avut aceeaşi poziţie procesuală formulează
împreună contestaţie în anulare, invocând motivul general prevăzut de art. 503 alin. (1) C.pr.civ., fiecare dintre acestea va avea obligaţia de a plăti o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, având în vedere caracterul personal al motivului invocat şi ţinând seama de faptul că instanţa învestită
cu soluţionarea căii de atac va avea obligaţia de a cerceta temeinicia susţinerilor prin raportare la situaţia concretă a fiecărui contestatar. În situaţia în care unul dintre contestatari nu va achita taxa de timbru, cererea va fi anulată în privinţa acestuia, ca urmare a admiterii excepţiei netimbrării, urmând ca, în privinţa celuilalt contestatar, cererea să fie soluţionată conform normelor procesuale aplicabile".
121 În acest sens, a se vedea A. DANCIU, în T.C. BRICIU (coord.), op. cit., p. 381.
