apelului depăşeşte o atare limită, din moment ce include taxa în cuantum de 50 de leiproprie criticii vizând admiterea revizuirii.
Dacă apelul este îndreptat împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a admiscererea de revizuire şi s-a anulat hotărârea atacată cu revizuire pentru motivul prevăzut111 A se vedea, pentru dezvoltări, secţiunea §2 a comentariului aferent art. 10 din ordonanţă.
378 Art. 26
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri), această cale de atac se timbrează cu o taxă judiciară în cuantum de 50 de lei, stabilită potrivit art. 23 alin. (1) lit. a) şi art. 26 alin. (2) din ordonanţă.
§3. Nelegala timbrare a contestaţiei în anulare sau a revizuirii În ipoteza nelegalei timbrări a contestaţiei în anulare sau a revizuirii, judecătorul va dispune, prin rezoluţia de fixare a primului termen de judecată, citarea contestatarului sau a revizuentului cu menţiunea să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente contestaţiei în anulare sau revizuirii în cuantumul stabilit, potrivit legii, de către judecător, până la primul termen de judecată, sub sancţiunea anulării acesteia ca netimbrată sau, după caz, ca insuficient timbrată.
Contestaţia în anulare şi revizuirea nu sunt supuse regularizării111, nici în ipoteza în care au ca obiect o hotărâre pronunţată în primă instanţă; de asemenea, acestea nu se comunică intimatului în vederea formulării întâmpinării anterior primului termen de judecată, ci această comunicare are loc cu ocazia fixării primului termen de judecată, 111 Considerentele pentru care apreciem că revizuirea şi contestaţia în anulare nu sunt supuse regularizării, nici în ipoteza în care au ca obiect o hotărâre pronunţată în primă instanţă, sunt următoarele:
natura juridică a contestaţiei în anulare şi a revizuirii este aceea de cale de atac, iar nu de cerere de chemare în judecată; din conţinutul literal al dispoziţiilor art. 200 alin. (1) C. proc. civ. rezultă
că această etapă se referă la cererea de chemare în judecată, prin urmare, nu şi la căile de atac; elementele supuse verificării în această etapă vizează, pe lângă timbrare şi număr de exemplare, conţinutul cererii de chemare în judecată reglementat de art. 194 C. proc. civ.; acest text legal constituie dreptul comun în materie de conţinut (condiţii intrinseci) pentru cererile cu natură de cerere de chemare în judecată, iar nu şi pentru căile de atac; de pildă, obiectul contestaţiei în anulare sau al revizuirii nu poate fi reprezentat niciodată de cel indicat în cadrul art. 194 lit. c) C. proc. civ., ci de o hotărâre judecătorească; considerăm, mai degrabă, că acestor căi de atac extraordinare li se aplică, în materie de conţinut al cererii, dispoziţiile art. 148 C. proc. civ., ca drept comun în materia conţinutului cererilor adresate instanţelor judecătoreşti;
atunci când legiuitorul a intenţionat instituirea unei etape similare celei prevăzute de art. 200
C. proc. civ. în materia căilor de atac, a procedat la reglementarea expresă a acesteia, într-o manieră
distinctă, fără a se aplica nici măcar în completare dispoziţiile art. 200, şi anume art. 4711 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. (în cazul apelului) şi, respectiv, art. 490 alin. (2) C. proc. civ. (în cazul recursului); art. 508 C. proc. civ. (în cazul contestaţiei în anulare) şi, respectiv, art. 513 alin. (1) C. proc. civ.
(în cazul revizuirii), în conformitate cu care cererile se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată, considerăm că ar trebui interpretate în sensul că aceste dispoziţii procedurale sunt incidente în materia contestaţiei în anulare şi a revizuirii numai în măsura în care sunt susceptibile a fi aplicate acestora. În caz contrar, s-ar putea ajunge la interpretări ce nu ar putea fi acceptate (de pildă, că şi art. 209 C. proc. civ. referitor la cererea reconvenţională ar fi aplicabil sau că ar fi necesară efectuarea procedurii prealabile reglementate de art. 193 C. proc. civ. pentru introducerea căii extraordinare de atac etc.). De asemenea, nu s-ar putea considera că, dacă cererea de revizuire priveşte o sentinţă a primei instanţe, cererea va avea natura juridică de cerere de chemare în judecată şi va fi supusă regularizării prevăzute de art. 200
