4
Art. I
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
de către organele judiciare (organe de urmărire penală şi instanţe judecătoreşti). Este deobservat că însuşi art. 1 alin. (1) din ordonanţă prevede, într-un mod nu tocmai riguros,că cererile adresate inclusiv Ministerului Justiţiei sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
Totodată, art. 1 din ordonanţă face referire şi la cererile adresate Parchetului de pelângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care ar fi supuse timbrării. Acest articol a preluatreferirea în discuţie cuprinsă în art. 1 din Legea nr. 146/1997, preluarea fiind, în prezent,nejustificată, având în vedere că cererile adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curtede Casaţie şi Justiţie, supuse timbrării potrivit reglementării anterioare, aveau ca obiectdeclararea recursului în anulare în cauze civile, cereri care, în prezent, nu se mai potformula în contextul abrogării acestei căi de atac.
În continuare, spre deosebire de reglementarea anterioară, în categoria taxelorjudiciare de timbru nu mai este inclus timbrul judiciar, întrucât, potrivit art. 58 lit. b) dinO.U.G. nr. 80/2013, de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv din datade 29 iunie 2013, O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar111 a fost abrogată.
Ca atare, în reglementarea O.U.G. nr. 80/2013, în categoria taxelor de timbru seinclud taxele judiciare de timbru aferente cererilor adresate instanţelor judecătoreşti şitaxele extrajudiciare de timbru aferente cererilor adresate Ministerului Justiţiei121•
2.2. Natura juridică şi definiţia taxelor de timbru
Potrivit art. 1 pct. 11 C. proc. fisc., creanţa fiscală principală constituie dreptul laperceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului111 Publicată în M. Of. nr. 201 din 30 august 1995.
121 În literatura de specialitate (L.AL. VIOREL, în l.AL. VIOREL et. al., op. cit., p. 12) s-a arătat că,deşi obiectul de reglementare al O.U.G. nr. 80/2013 este constituit din „taxe judiciare de timbru", cutoate acestea, sunt reglementate şi taxe „nejudiciare" pentru: (i) cererile formulate în temeiul Legiinr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, (ii) cererile formulate potrivit Legii notarilor publici şia activităţii notariale nr. 36/1995 şi (iii) cererile adresate Ministerului Justiţiei.
Deşi suntem de acord cu observaţia corectă vizând obiectul concret de reglementare alordonanţei, considerăm că primele două categorii de taxe indicate de către autor ca nefiind judiciare, şianume cele aferente cererilor formulate în temeiul Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti,republicată, şi, respectiv, cele aferente cererilor formulate potrivit Legii notarilor publici şi a activităţiinotariale nr. 36/1995, republicată, constituie totuşi taxe judiciare, din moment ce tipurile de cerericuprinse în enumerarea art. 17 şi art. 18 din O.U.G. nr. 80/2013 intră în competenţa de soluţionarea instanţelor judecătoreşti.
În aceeaşi ordine de idei, alţi autori consideră că şi cererile prevăzute de art. 9 lit. h)-1) şiart. 18 lit. c) din ordonanţă sunt supuse unor taxe de timbru extrajudiciare [S. STOICESCU, în T.C. BRICIU
(coord.), R. DAN, A. DANCIU, R.I. ORZA, A.M. PUIU, s. STOICESCU, O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru, Ed. Solomon, Bucureşti, 2021, p. 1).
Apreciem că taxele aferente acestor cereri se pot include în categoria taxelor judiciare detimbru, întrucât procedura lor de soluţionare, deşi necontencioasă, are caracter judiciar. De exemplu,refacerea înscrisurilor şi a hotărârilor dispărute este o procedură de competenţa instanţei, potrivitart. 1.054-1.056 C. proc. civ. De asemenea, în conformitate cu art. 528 alin. (1) C. proc. civ., cererilenecontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluţionare sau soluţionată deja de oinstanţă ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul uneiinstanţe se vor îndrepta la acea instanţă.
