Art. 39
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
În ipoteza în care subiectul taxabil a solicitat prin cererea de reexaminare stabilireaîn sarcina sa a unei taxe judiciare de timbru în cuantum mai mare decât cel stabilit decompletul învestit cu soluţionarea cererii supuse taxei contestate, instanţa va invoca şiva admite excepţia lipsei de interes în promovarea cererii de reexaminare şi va respingecererea în consecinţă.
Astfel, în acest caz, subiectul taxabil nu justifică condiţia de exercitare a acţiunii civileprevăzută de art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., respectiv condiţia interesului, neobţinândvreun folos practic prin majorarea cuantumului taxei judiciare de timbru.
O problemă de practică judiciară priveşte soluţia ce se impune a fi pronunţată înipoteza în care completul învestit cu soluţionarea cererii de reexaminare apreciază că taxajudiciară de timbru a fost nelegal stabilită de către completul învestit cu soluţionarea cereriisupuse taxei contestate, însă aceasta are un cuantum mai mare decât cel determinat deacest din urmă complet.
În opinia noastră, în ipoteza descrisă, soluţia ce se impune a fi pronunţată asupracererii de reexaminare este de respingere a acesteia ca neîntemeiată111•
Justificarea acestei soluţii rezidă în respectarea principiului disponibilităţii părţilorîn procesul civil, potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că obiectul şi limiteleprocesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, precum şi a principiului roluluijudecătorului în aflarea adevărului, care, în cuprinsul art. 22 alin. (6) C. proc. civ., impunejudecătorului să nu depăşească limitele învestirii, cu excepţia cazului când legea ar dispunealtfel. Din moment ce subiectul taxabil a solicitat, prin intermediul cererii de reexaminare,constatarea faptului că taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa are un cuantum mairedus sau, după caz, că nu se impune stabilirea unei taxe judiciare de timbru în sarcina sa,cererea fiind, în opinia sa, scutită, potrivit legii, de la plata acesteia, stabilirea cu ocaziareexaminării a unei taxe judiciare de timbru în cuantum mai mare decât cel contestatconstituie o depăşire a limitei învestirii.
În prezent, nu mai considerăm (n.n., D.N.T.) că această soluţie se fundamentează
pe regula de drept vizând neagravarea situaţiei părţii în propria cale de atacl21, întrucâtart. 481 şi art. 502 C. proc. civ.131 sunt aplicabile exclusiv apelului şi, respectiv, recursului,neputând fi extinse prin analogie şi altor căi de atac în lipsa unor dispoziţii legale detrimitere la aceste texte legale.
111 În sens contrar, a se vedea I. DELEANU, op. cit., p. 37. Autorul a arătat că principiul non
reformatio in peius nu operează în ipoteza cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, devreme ce aceasta „are ca obiect modul de determinare, în concret, a unei obligaţii legale, prestabilitegeneric prin normele în materie, aşa încât instanţa n-ar putea, sub motivul neagravării situaţieipărţii în propria sa cale de atac, să ignore ori să altereze dispoziţiile legale imperative cu privire lacuantumul taxei judiciare de timbru, considerând, fictiv, că, sub acest aspect, instanţa a fost legalînvestită cu soluţionarea litigiului".
121 În sensul justificării soluţiei menţionate în temeiul regulii de drept vizând neagravarea situaţieipărţii în propria cale de atac, a se vedea D.N. ÎHEOHARI, C.M. ILIE (SOLOMON), M.A. BÎRLOG, B. CRISTEA,
op. cit., p. 450, precum şi D. N. ÎH EOHARI, în G. BOROI (coord.), op. cit., voi. I, p. 545.
131 Art. 481 C. proc. civ. prevede că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac osituaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres laaceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege, iar conform art. 502 din acelaşi act normativ, lajudecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţade recurs, dispoziţiile art. 481 sunt aplicabile în mod corespunzător.
O.U.G. NR. 80/2013
Art. 39
569
În măsura în care însă completul învestit cu soluţionarea cererii supuse taxeicontestate constată, lecturând încheierea prin care a fost soluţionată cererea de reexaminare,că se impune plata unei taxe suplimentare celei iniţial stabilite şi care a făcut obiectulreexaminării, acesta va fi în drept să impună în sarcina părţii obligaţia de plată a uneiastfel de taxe111•
1.12. Efectele încheierii prin care s-a soluţionat cererea
Încheierea pronunţată asupra cererii de reexaminare nu are autoritate de lucrujudecat, dat fiind caracterul necontencios al procedurii de soluţionare a acesteia.
Astfel, este incident art. 535 C. proc. civ., potrivit căruia încheierile pronunţate înprocedura necontencioasă nu au autoritatea lucrului judecat.
Încheierile pronunţate în procedură necontencioasă nu au autoritate de lucrujudecat, chiar şi dacă cea de-a doua cerere dedusă judecăţii este identică cu prima cereresoluţionată definitiv, întrucât art. 535 C. proc. civ. nu introduce vreo distincţie.
Dacă s-ar interpreta că încheierile pronunţate în procedură necontencioasă nuau autoritate de lucru judecat decât dacă s-a schimbat cel puţin unul dintre elementeleprimei cereri soluţionate definitiv (obiectul, părţile sau cauza), nu ar mai exista vreodiferenţă faţă de autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate înprocedură contencioasă.
Împrejurarea că, potrivit art. 39 alin. (2) teza I din ordonanţă, încheierea pronunţată
asupra cererii de reexaminare are caracter definitiv nu este de natură să îi confere autoritatede lucru judecat, întrucât aceste noţiuni sunt distincte şi nu se presupun cu necesitate una pecealaltă. După cum am arătat, caracterul definitiv al acestei încheieri implică exclusiv faptulcă împotriva ei legea nu permite, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., declarareacăii de atac a recursului.
În ceea ce priveşte instanţa învestită cu soluţionarea cererii a cărei taxă judiciară
de timbru a constituit obiect al cererii de reexaminare, formulăm următoarele observaţii:această instanţă este legată de modul de stabilire a taxei judiciare de timbru prinîncheierea prin care a fost soluţionată cererea de reexaminare, întrucât încheierea îndiscuţie are, în etapa judecăţii cererii a cărei taxă judiciară de timbru a constituit obiectal cererii de reexaminare, caracter interlocutoriu în sensul art. 235 C. proc. civ.121;dacă această instanţă va stabili în sarcina aceleiaşi părţi o taxă judiciară de timbruce nu a făcut obiectul cererii de reexaminare, anterior soluţionată, partea respectivă aredeschisă calea unei noi cereri de reexaminare pentru taxa judiciară de timbru suplimentară131;în ipoteza în care o parte formulează o nouă cerere de reexaminare împotrivamodului de stabilire a aceleiaşi taxe judiciare de timbru, identică cu o altă cerere formulată
de aceeaşi parte anterior în cursul aceluiaşi proces, ce a fost soluţionată de către instanţă, (li
